Elena Şarlea - doamna murăturilor

Când legumele se amestecă unele cu altele şi îşi împrumută gusturile, dar mai ales iau înfăţişări nemaivăzute, murăturile sunt de poveste. Aşa e şi în pivniţa şi în cămara unei gospodine din vecinătatea Mediaşului, al cărei meşteşug i-a dus vestea peste hotare. Elena Şarlea are 62 de ani şi locuieşte în satul Nemşa, la 14 km de Mediaş, în drum spre Agnita, acolo unde şi-a deschis cocheta pensiune „Liana”. Nimic deosebit până aici. Povestea începe abia când treci pragul pensiunii pe care o gospodăreşte de câţiva ani şi te afunzi în beci. Acolo, ochii ţi se luminează cu rafturile pe care dormitează în fiecare toamnă şi iarnă nesfârşite borcane cu murături. Toate soiurile şi minunile pământului pe poliţe. „De când mă ştiu, mi-a plăcut mereu să mă ocup de gospodărie. Nu-s de prin părţile astea, sunt de la Tiur - un sat din judeţul Alba, un loc cu oameni harnici şi gospodari. De acolo am reţetele, pe care din fragedă pruncie le-am învăţat de la bunica şi de la mama. Era o adevărată întrecere acasă în satul natal, cine asortează şi aranjează cel mai frumos. În timp, m-am perfecţionat şi am experimentat şi eu tot felul de aranjamente. Reţetele sunt aceleaşi de altădată, naturale, fără chimicalele de azi. La murături m-am priceput dintotdeauna. Şi anul acesta, ca şi în alţi ani, am murături de poveste. Anul acesta, recolta a fost deosebită, aşa că şi murăturile sunt de excepţie”, ne-a mărturisit gospodina.

Dacă ar fi să aleagă, Elena Şarlea n-are o reţetă preferată. Toate îi ies bine, spre deliciul celor care se înfruptă din ele. Ca aspect, însă, gogoşarii umpluţi cu conopidă şi struguri sunt în topul preferinţelor. „Pe lângă gogoşari, conopidă şi boabe de strugure, ai nevoie de hrean, ţelină, usturoi, piper boabe, frunze de vişin şi sare. Gogoşarul se alege, se spală şi se scoate coceanul. Conopida se desface bucheţele, boabele de struguri copţi se spală şi ele. În fiecare gogoşar se pun două-trei boabe de strugure, după care se umple cu conopida, cu codiţa spre interior. Pe fundul borcanului se aşează două crengi de hrean, se pun frunzele de vişin, ţelina, piperul, se aşează gogoşarii umpluţi, căţeii de usturoi, iar deasupra beţişoare de hrean. Se face apoi apa cu sare, se poate pune puţin zahăr şi foarte puţin oţet. Se toarnă apa, se pune la cămară şi asta e“, descrie femeia.

Elena Şarlea a lucrat la Mediaş, la Hanul Căprioarei, şi, deşi se ocupa de bar, îşi aduce aminte că trebăluia şi pe la bucătărie, unde se ocupa de legumele care aveau să devină murături. Încă de pe atunci, cine gusta din gogonelele şi gogoşarii ieşiţi de sub mâna acesteia nu putea să nu remarce gustul deosebit. „Din 1996 ne-am mutat la Nemşa şi am deschis o brutărie. Ni s-a lipit locul de suflet şi am deschis şi o pensiune. Gătesc eu, iar cu murăturile stau excelent”, glumeşte gospodina. Legumele din borcane vin chiar din grădina proprie şi din grădinile sătenilor. Elena explică faptul că secretul reţetelor stă în tradiţia românească, aşa cum a preluat-o de la bunica, fără conservanţi şi cât se poate de natural. „Legumele nu se bat cap în cap. Cu cât mai multe, cu atât mai bine. Fiecare are gusturi şi proprietăţi diferite, în anumite combinaţii împrumută gust unele de la altele. La murături nu intervin cu nimic. Aşez ce am în borcan, pun apă şi sare. Cel mai mare secret e lăsarea la dospit, la murat, aşa cum spune toată lumea, în mod natural, fără a interveni cu alte substanţe. Chiar dacă face puţină floare deasupra, aceasta se înlătură cu o crenguţă de cimbru. Crenguţa de cimbru e un mare secret”, dezvăluie stăpâna bunătăţilor toamnei.

Ineditul murăturilor ei stă în ingeniozitatea cu care a ascuns în borcane tot felul de forme, care mai de care mai năstruşnice şi pe care nu ţi le-ai fi imaginat la murat. Printre gogonele, gogoşari, castraveţi, felii de măr şi gutuie, fasole verde, ţelină, varză, sfeclă roşie şi multe altele, în borcane înoată tot soiul de figurine meşterite din legume. „A fost o idee de-a mea, n-am mai văzut la nimeni. Mi-a venit ideea de la turtă dulce, aşa că în borcane pun îngeraşi, brăduleţi, steluţe, iepuraşi tăiate cu forma din legume. E o încântare pentru cineva care vede că-i pui în faţă aşa ceva. Se miră românii noştri când văd aşa ceva, apoi ce să mai zicem de turiştii care vin de peste hotare, care rămân cu gura căscată!”, povesteşte Elena, mândră de murăturile ei.