Bucură-te, că
pâinea dătătoare de viață care s-a copt în pântecele tău purtător de foc, ca
într-un cuptor, ne-o oferi nouă ca ambrozie, risipind vătămarea mâncării celei
aducătoare de moarte, ca pe o frământătură. Bucură-te, că ne-ai rodit nouă
pomul vieții, uscând odrăslirile mâncării din pom, și dându-ne nouă dulceața
cunoștinței.

1. Strălucit este praznicul acestei zile
și strălucită bucurie aduce marginilor pământului. Dă bucurie, risipind vechea
întristare, dă bucurie, izgonind blestemul lumii și reînnoind ridicarea celui
ce a căzut oarecând și dând tuturor mântuire. Îngerul vorbește cu Fecioara și
se nimicește șoapta șarpelui și se înlătură atacul uneltirii. Îngerul vorbește
cu Fecioara și se slăbește înșelarea Evei și firea osândită se arată mai înaltă
decât osânda, ca și mai înainte de osândă și agonisește dobândirea Raiului ca
moștenire. Acesta vorbește cu Fecioara și arvunește eliberarea lui Adam și
șarpelui începător al răutății îi este răpită tirania asupra neamului
nostru și stăpânirea lui este zdrobită și află acum că în zadar s-a înarmat
împotriva făpturii. Căci slăbesc măiestriile lui împotriva noastră, fiindcă firea
cea netrupească, aducând vestirea, pune trofeu de biruință nebiruit împotriva
păcatului. Căci crucea lui Hristos și Pătimirea cea de voie este înghițirea
morții și a păcatului de biruință, pe lângă pătimirea prin întrupare. Îngerul
aduce bună vestirea Întrupării de care astăzi ne veselim și al cărei praznic îl
prăznuim. (…)
2. Dar tu, o, cel mai
înțelept dintre evangheliști vino ca, începând cu mine împreună cuvântul, să
arunci departe de mine, prin împreună-lucrarea ta, neliniștea mea și,
alungându-mi frica, fă-te chezaș îndrăznirii mele prin împreună-vorbirea cu
mine, zicând: În luna a șasea a fost trimis de Dumnezeu arhanghelul
Gavriil într-o cetate a Galileei, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară
logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif din casa și neamul lui David, și
numele Fecioarei era Maria. Și intrând îngerul la ea a zis: Bucură-te ceea ce
ești plină de har, Domnul este cu tine. Vezi care erau cele aduse ei
și cele pe care le-a grăit către ea? Vezi pricina vorbirii? Bucură-te, zice, ceea
ce ești plină de har, Domnul este cu tine. O, străină taină care scapă
oricărei înțelegeri și oricărei cuprinderi cu mintea! Taina este crezută ca
atare, nu este investigată, este admirată, nu cercetată, taina este închinată,
nu examinată, mărturisită, nu scrutată, cinstită, nu cântărită, dorită,
nu înțeleasă. Îngerul este trimis la Fecioara, anunțând stăpâneasca
venire, vestind venirea lui Dumnezeu la oameni, binevestind replăsmuirea
făpturii noastre. Îngerul este trimis la Fecioară făcând cunoscută pogorârea
Stăpânului, și Stăpânul, odată cu vestirea, vine. (…)
3. Se tulbură
cinstita Fecioară, dar nu refuză salutarea. Se tulbură de cuvinte, dar nu se
întoarce de la binefacere. (…) Ce fel de închinăciune să fie aceasta? Îl
văd pe mesager stând cu evlavie ceea ce mă convinge să primesc vestirea cu
bucurie, dar îmi pune înainte cuvinte pețitoare și bucuria se schimbă în frică
și îmi tulbură sufletul cu mesajul. Văd fața reținută de respect, dar îmi
vestește venirea Mirelui. Îl văd vorbind cu înțelepciune, dar îmi vestește
cuvintele zămislirii și dorul fecioriei mă silește să bănuiesc cuvântul ca
înșelător. (…)
4. Dar ce spune către ea îngerul? (…) Nu
te teme, Marie, nu am venit înșelare să-ți grăiesc ție, ci să-ți vestesc
nimicirea înșelării. Nu am venit ca să înșel, ci să mă fac chezașul izbăvirii
din înșelare. Nu am venit să-ți prad neprădata feciorie, ci să-ți binevestesc
sălășluirea întru tine a Plăsmuitorului și păzitorului fecioriei. Nu te
teme, Marie, nu sunt slujitor al vicleniei șarpelui, ci trimis al
Celui ce nimicește șarpele. (…) Am venit ca trimis al Mirelui, iar nu ca
uneltitor, dătător de bucurie, iar nu pricină de întristare, mai înainte
vestitor al mântuirii, iar nu sfătuitor al pierzaniei. (…) Ai aflat har la Dumnezeu.
Închinarea mea este a harului dumnezeiesc, nu slujitoare a firii omenești. Este
a harului dumnezeiesc, iar nu a omeneștii uneltiri, este a harului dumnezeiesc,
iar nu al comuniunii trupești. Este a harului dumnezeiesc care întrece orice
cuget omenesc.
Dar când auzi de har, omule, să nu
socotești că în zadar i s-a dat harisma Fecioarei, nici să nu presupui că darul
era din iubire de cinste deșartă. A aflat har Fecioara la Dumnezeu,
fiindcă s-a făcut pe sine vrednică de Creatorul, fiindcă prin frumusețea
curăției și-a înfrumusețat sufletul și s-a pregătit pe sine să fie locaș
vrednic de iubit Cuvântului, Celui ce a întărit cerurile. A aflat har la
Dumnezeu, nu numai fiindcă și-a păzit fecioria fără de prihană, ci și fiindcă
și-a păzit neîntinată dispoziția liberă a inimii, fiindcă din pruncie a
fost sfințită lui Dumnezeu templu însuflețit netăiat de mână omenească, ci
zidit de Împăratul slavei, din pricina nepătării trupului, a strălucirii
fecioriei, a neîntinării curăției, a dispoziției inimii celei curate, din
pricina neplecării sufletului spre păcat și a neschimbării din bine. (…)
Și iată, vei lua în pântece și vei
naște Fiu și vor chema numele lui Emmanuil, care se tâlcuiește cu noi este
Dumnezeu, dar fiindcă prin El se vor bucura de mântuire Îl vor numi
Iisus, pe Cel ce i-a mântuit pe ei din păcatele lor. Căci numele Lui vine de la
binefacere, chemarea numelui este de la folosul Lui, din fapte este
lauda. Îl vor numi Iisus, prin Care le curge lor bogăția
nesecată a mântuirii, prin Care sunt zdrobite boldurile morții, prin Care înflorește
harul nemuririi. Și cade stăpânirea păcatului, poartă biruință firea celui
căzut. Acesta mare va fi și Fiu al Celui Preaînalt Se va chema. (…) Căci nu tu Îl vei
numi, ci Acela Se va chema. Căci nu tu Îl vei numi cu numele, ci Acela va fi
numit. (…) Pentru aceea și zice Dumnezeul tuturor și Tatăl Domnului nostru
Iisus Hristos: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit,
de El să ascultați. Așadar numele Lui este dintotdeauna, chiar dacă abia
acum i-a fost pus numele spre învățătura și cunoașterea noastră. (…)
5. Dar ce răspunde la
toate acestea Preasfânta Fecioară? (…) Cum va fi mie aceasta de vreme
ce eu nu știu de bărbat? Căci orice naștere este prin unirea cu bărbat
pe când înstrăinarea de unirea cu bărbat nu îngăduie nici auzului să conceapă
zămislirea. (…) Una știu, una am fost învățat, una am fost trimis să spun, și
pe aceasta o spun: Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui
Preaînalt te va umbri. Acesta te va învăța cum vei naște, acesta
îți va tâlcui cum vei zămisli, căci El este părtaș sfatului stăpânesc, ca fiind
de un tron, iar eu sunt rob, slujitor al poruncilor stăpânești, nu tâlcuitor al
poruncii, plinitor sunt al voii Lui, nu interpret al sfatului. Acesta va
rândui toate, Acesta toate le cercetează, și adândurile lui Dumnezeu. Eu însă
strig: Bucură-te, ceea ce ești plină de har și laud minunea și
mă închin nașterii, dar ca să spun modul zămislirii nu știu. Dar dacă vrei să
primești credința celor vestite ție și prin alte exemple, asemănând cele mari
cu cele mici, crezând prin cele întâmplate deja pe cele viitoare, astfel vei
lua în pântece și vei naște Fiu, precum toiagul lui Aaron a odrăslit nelucrat,
lucrând cele ale celor ce aveau rădăcină, și precum ploaia a căzut din cer pe
lână și a udat-o numai pe aceasta, iar pământul nu l-a rourat, tot așa și tu
vei lua în pântece și vei naște Fiu. Aceasta o vestește mai dinainte strămoșul
tău David, însuflat mai dinainte de Dumnezeu să vadă nașterea ta: Pogorî-Se-va
ca ploaia pe lână și ca picăturile ce cad pe pământ. Precum rugul a primit
focul și cum hrănind flacăra nu se strica, tot așa și tu vei zămisli Fiu,
împrumutându-I trup, dând hrană focului nematerialnic și atrăgând în schimb
nestricăciunea. (…) O ai, dacă vrei, și pe vecina și ruda ta Elisabeta spre
exemplu. Iată și aceasta, a zămislit fiu, la bătrânețea ei, și aceasta
este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă, că la Dumnezeu nimic nu este
cu neputință. Căci Cel care desface legăturile sterpiciunii, Acesta
poate să gătească naștere de la sine fără mijlocirea bărbatului. Cel ce
reînnoiește rădăcina uscată și o face butuc roditor, Acesta și țarina cea
nearată o va înnoi Sieși ca pe un ogor roditor.
6. Dar acestea
arhanghelul le-a spus ca să o facă pe fecioara cea fără de pată să se
învoiască. Ce răspunde la toate acestea Preacinstita Fecioară, patul cel
ceresc, Muntele cel sfânt, izvorul cel pecetluit, păstrat pentru Cel ce l-a
pecetluit? Fiindcă Duhul cel Sfânt va veni lămurit, nu mă mai împotrivesc,
nu mai spun nimic împotrivă: Fie mie după cuvântul tău. Dacă sunt
socotită vrednică de Stăpânul, voi sluji bucuros voii Lui. Dacă Îi este
drag Ziditorului făpturii ca eu să fiu templu Ziditorului, să zidească El
Însuși casă cum a binevoit. Dacă Plăsmuitorul se odihnește în făptură, să
plăsmuiască întru mine trupul Lui, cum știe El și cum voiește. Iată
roaba Domnului fie mie după cuvântul tău. Să-mi fie mie cuvintele tale
duse la împlinire cu fapta. Fie mie cuvintele tale potrivite cu faptele.
7. Dar sfânta și
nestricata Fecioară arătând prin aceste cuvinte ascultare trimisului
Stăpânului, a încheiat cuvântul, dar noi ce vom aduce Fecioarei? Ce laudă
desfătătoare îi vom țese ei? Care altele decât cele ale căror temeiuri ni
le-a dat nouă de la început Arhanghelul Gavriil, zicând: Bucură-te,
ceea ce ești plină de har. Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între
femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Bucură-te, fiindcă vedem
pe soarele dreptății răsărind din tine și lumea cerească împreună cu cea
pământească strălucind și alungând întunericul înșelării și strălucind lumii
lumina harului. Bucură-te, ceea ce ești plină de har că lucrând nearat
spicul care ne hrănește sufletul, ai nimicit semințele lăstarului celui
stricător de suflet. (…) Binecuvântată ești tu între femei, că ai
nimicit înfrângerea căderii femeii, preschimbând ocara înșelării în lauda
neamului. Că întru tine, Fecioara, Cel ce a plăsmuit din feciorelnic pământ pe
Adam la început îl replăsmuiește pe om astăzi din feciorelnicele tale sângiuri,
fiindcă, țesând veșmântul trupului Cuvântului, ai acoperit goliciunea celui
întâi zidit. (…)
8. Însăți, o,
Fecioară și Maică, singurul lucru nou și străin sub soare, tinde-ne nouă
rugăciunea ta spre ocrotire și trimite ajutorul tău spre pază, întărește pe
robul tău cel credincios și pe împăratul nostru dreptcredincios în virtute și
în cinstirea de Dumnezeu, povățuindu-l să cârmuiască în chip înțelepțit de
Dumnezeu cârmele împărăției celei de aici, arătându-l moștenitor al împărăției
celei de dincolo, a lui Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu, Fiul tău și Stăpânul,
pe care fie ca noi toți să o dobândim cu harul și cu iubirea de oameni ale
lui Hristos Însuși, adevăratul Dumnezeul nostru, Cel zămislit fără de sămânță,
odrăslit negrăit și născut netâlcuit din tine. Că El ne-a făcut pe noi, și noi
suntem poporul Lui și oile pășunii Lui, și Lui îi trimitem slavoslovia și
închinăciunea noastră, împreună cu Tatăl cel împreună-fără de început și
deoființă și cu de viață dătătorul Duh Cel de o fire și împreună-veșnic, acum
și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sf. Ierarh Fotie, Patriarhul
Constantinopolului
(Titlul şi
intertitlurile aparţin redacţiei)
CASETĂ
Cuvântul Evangheliei l Ev. Luca 1, 24-38
„În zilele acelea, Elisabeta, soţia lui
Zaharia, a zămislit şi s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând: Astfel mi-a
făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea.
Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate
din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat
care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era Maria. Şi,
intrând Îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este
cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei! Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de
cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi
Îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi, iată,
vei lua în pântece şi vei naşte Fiu şi vei chema numele Lui, Iisus. Acesta va
fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui
tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi
Împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria către Înger: Cum va fi
aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi, răspunzând, Îngerul i-a zis:
Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri;
pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va
chema. Iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei, şi
aceasta este a şasea lună pentru ea, care se numea stearpă. Că la Dumnezeu
nimic nu este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după
cuvântul tău! Şi Îngerul a plecat de la ea..“