„Are o privire vie, pătrunzătoare și un permanent zâmbet pe chip, fiind omul care inspiră încredere de la prima înfățișare. Vorbește deschis despre credință, educație și viitor, dar și despre latura sa aparent opusă, cea datorită căreia a devenit prima și, deocamdată, singura româncă câștigătoare a trofeului mondial la arte marțiale mixte (MMA) și kickboxing. Acest lucru poate fi surprinzător pentru o femeie care și-a înfrânt adversarii în ring, cu aceeași pricepere cu care aduce cuvântul Domnului între elevi”, - așa începe un nou reportaj din seria „Oameni și Locuri de Poveste”, promovat de Consiliul Județean Sibiu.
sursa foto: CJ Sibiu
Pe Christiana Budică am întâlnit-o în Ațel, comună din nordul județului Sibiu, aflată la câțiva kilometri distanță de granița cu județul Mureș. Alături de soțul său, Octavian, a dat agitația Bucureștiului pentru liniștea unui sat transilvănean .„Locuim într-o veche casă săsească. Aici, casele au ceva special, care vine din secolele de existență”, spune Christiana despre noul său cămin.
La început, oamenii din Ațel s-au minunat să o vadă fugind pe ulițe: „Mă trezeam la cinci dimineața să alerg prin sat. M-a oprit o vecină să-mi spună că, dacă ar fi fost mai tânără, ar fi alergat cu mine”.
Născută în București, „la capătul liniei tramvaiului 14 din Pantelimon”, Christiana a crescut într-o familie de sportivi. Mama sa a fost jucătoare profesionistă de bowling, iar tatăl său a practicat jujitsu.
Cu sportul în sânge, s-a apucat de arte marțiale, devenind, în vremea liceului, campioană națională la kyokushin, medaliată cu bronz la europene și ocupând locul opt la mondiale.
Visa să ajungă medic, însă, de neînțeles pentru mulți, a ales să se apropie și de Dumnezeu, drept pentru care a absolvit Facultatea de Teologie din București, Secția Artă Sacră și Pictură Iconografică.
O întreb dacă bătaia este ruptă din Rai: „De acolo a căzut. Sfinții sunt bătuți în pustie de forțele întunericului. Ca sportiv, eu nu mă bat, ci lupt.”
În ring este cunoscută sub numele de „Mongol”, care înseamnă „Neînvins”. I-a fost de bun augur, în 2012 devenind, la Tallinn, prima româncă deținătoare a titlului mondial la Muay Thai, după ce a luptat în cușcă.
Au urmat numeroase medalii la kempo și MMA, în fiecare luptă fiind convinsă că-L are pe Dumnezeu alături. Îi este ușor să facă diferența între teama de a pierde și dorința de a câștiga: „Depinde cum te raportezi la pierdere sau câștig. Important este ca atunci când pierzi să cauți lucrul sau învățătura care îți aduce un câștig.”
Din luna septembrie este profesoară de religie la Școala Gimnazială din Ațel: „Copiii de la țară sunt mai respectuoși decât cei din marile orașe. Aici, când trec pe lângă un adult, dau bună ziua. Prin ochii lor Îl văd pe Dumnezeu”.
Absolut toți știu de luptele în ring ale celei care deslușește învățămintele Bibliei. „M-au găsit pe YouTube.” Mai mult, dincolo de orele de religie și de pictat icoane, le-a devenit, alături de soțul său, antrenoare de arte marțiale.
„Din aprilie organizăm astfel de cursuri în căminul cultural, loc în care avem și ateliere de pictură. Sunt 51 de copii și adolescenți, cu vârste cuprinse între 5 și 21 de ani, care vin la antrenamente. La pictură participă și adulți”, spune Octavian Budică, fost și el sportiv de performanță, în prezent antrenor, jurnalist și producător de film.
Activitățile au fost extinse și în satele vecine, astfel încât tinerii din Alma, Șmig și Giacăș au îmbrăcat chimonourile pentru a pătrunde tainele artelor marțiale. „Nu învață doar un sport, ci și istorie și geografie. Le vorbim despre locurile de unde provin artele marțiale, oamenii care le-au practicat și istoria lor.”
Sunt peste 100 de tineri implicați în planurile Asociației Cultural-Sportive „Mongol”, condusă de soții Budică. Pentru toți, viitorul sună bine: „Ne dorim o sală de sport cu ring de luptă și campionate balcanice și europene. Ațelul poate deveni un punct de referință pe harta artelor marțiale, avem potențial”, arată Octavian Budică.
În lumea filmului a ajuns și Christiana, care a interpretat rolul unei războinice mongole, pelicula fiind prezentată la numeroase festivaluri internaționale, unde a fost bine primită de critici.
Adaugă astfel încă o fațetă surprinzătoare campioanei devenite profesoară de religie și pictor iconograf: „Nu am absolut niciun regret. Câteodată mă gândesc că aș fi putut exersa mai mult tenisul în vremea copilăriei.”
Încheie cu un zâmbet, cu gândul la franchețea elevilor săi: „I-am întrebat de unde vine rugăciunea «Tatăl nostru». Cei mai mulți au spus că de la «mami» sau de la «buni», adică de la acele femei care le-au mijlocit legătura cu Dumnezeu.”
Pe ulițele Ațelului, pe când suflarea omenească se pregătește pentru un nou răsărit, ai toate șansele să o întâlnești în alergare pe prima campioană a României la lupte full-contact în cușcă. Ea poartă în gând luptele duse alături de Cel de Sus, căruia i-a devenit mijlocitor al învățămintelor Sale către copiii satului.
A ales să facă asta aici, în județul Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste!
.jpg)
.jpeg)
.jpeg)
