S-a tras linie sub examenul de Bac din acest an, iar rezultatele i-au făcut pe mulţi pretendenţi să fluiere a pagubă, pe părinţi să se gândească la soarta copiilor lor, pe ministru să-şi umfle muşchii proclamând începutul unei ere curate şi fără şmenuri la examen. Una peste alta, rezultatele arată un adevăr incontestabil, tot mai puţini elevi sunt interesaţi de şcoală şi tot mai puţini cred în proverbul „Ai carte, ai parte”.
Autor: Milu OLTEAN
Atât s-a mai dat peste cap sistemul de învăţământ din România în speranţa că se va adapta cerinţelor unei democraţii firave, de s-a ales praful de el. Manuale alternative, scoatem ore, scoatem un examen, silim profesorii să-şi păstreze locul de muncă prin coborârea standardelor până la limita de jos în speranţa că elevii nu vor abandona şcoala. Într-o societate normală selecţia ar fi trebuit să ţină cont de faptul că nu toată lumea trebuie să facă şcoală, unii sunt talentaţi la carte, alţii la reparat maşini. Şcoala ar fi trebuit să le găsească loc tuturor elevilor şi să-i înveţe în funcţie de competenţele lor, adică, după valoare să-i pună pe fiecare în banca lui şi să-i trimită la Bac doar pe cei care trebuie. Cu 20 şi ceva de ani în urmă performanţa admiterii la o facultate era într-adevăr o reuşită de marcă, acum admiterea este doar o chestiune de bani, a dosarului şi a unor note de complezenţă. Într-o abrambureală totală în care materiile s-au amestecat unele cu altele, iar programele şcolare, examenele şi criteriile de selecţie s-au schimbat permanent, în care indulgenţa şi copiatul au fost la ordinea zilei ani la rând era greu să nu se ajungă la o delăsare totală şi la un climat de instabilitate, în care la Bac se scriu perle inimaginabile, iar floarea tinerimii face dovada unei slabe pregătiri.
Citiţi articolul integral în ediţia tipărită a ziarului.
