Recensământul din această toamnă va rezolva una dintre necunoscutele care înfierbântă discuţiile atât la nivel naţional, cât şi la nivel local. Câţi mai suntem, câţi am mai rămas în România?
Autor: Milu OLTEAN
Răspunsul la această întrebare ne va arăta cu fidelitate direcţia în care a mers ţara în ultimii zece ani, dar mai mult decât atât, ar putea să ne deschidă ochii în ceasul al 12-lea şi să determine clasa politică să acţioneze mai mult decât să vorbească.
Probabil că fiecare caz este unul particular, care nu trebuie generalizat. Asta nu mă opreşte să spun că la întâlnirea festivă după 10 ani de la absolvirea liceului, din cei 40 de colegi care eram în catalog ne-am adunat la apelul dirigintei vreo 10. Pe restul i-am dibuit din poveşti, 10-15 răsfiraţi prin toată ţara şi restul risipiţi prin lume. Dacă facem un calcul rapid reiese că un sfert dintre noi, chiar dacă am făcut studii în alte oraşe ne-am întors la Mediaş, în timp ce ceilalţi s-au împărţit în două tabere: unii au preferat să-şi caute norocul în alte oraşe, iar alţii în alte ţări. Nu ştiu cu exactitate cum stă treaba în alte părţi, dar mulţi dintre cunoscuţi mi-au confirmat că s-au confruntat cam cu aceeaşi situaţie şi la întâlnirile lor. Este drept, Mediaşul a traversat perioade critice, cu cifre de şomaj incredibile într-un oraş care odinioară concentra forţă industrială cu branduri vestite în toată lumea, aşa că cei care au plecat nu sunt deloc de condamnat. Poate se vor întoarce.
Citiţi comentariul integral în ediţia tipărită a ziarului.
