Avem nevoie de credinţă, avem nevoie de încredere în forţa zilei de mâine de a ne aduce bine, avem nevoie de hrană spirituală la fel de bine cum avem nevoie de hrană pentru trup, avem nevoie de mângâiere sufletească aşa cum plantele au nevoie de apă. Avem nevoie de speranţă, de puterea de a visa, de credinţă. Avem nevoie de Dumnezeu.
Autor: Milu OLTEAN
Nu mai miră pe nimeni mulţimile de oameni care, de sărbători, pleacă în pelerinaj spre biserici străvechi, pentru a se închina în faţa icoanelor făcătoare de minuni, la care s-au închinat la vremea lor şi cei care ne-au dat nume şi au pus temelie neamului nostru. Nu mai miră pe nimeni numărul mare de români care îşi pun încrederea în Dumnezeu şi în casa Lui printre oameni. Adevărul este că fenomenul religios la români este unul despre care s-ar putea scrie nenumărate pagini, ani în şir. Dincolo de credinţa transmisă prin veacuri, dincolo de formele de manifestare proprii fiecărui individ în legătură cu Divinitatea şi fenomenul religios, dincolo de capacitatea oamenilor de a înţelege sensul vieţii, dincolo de toate păcatele omeneşti cu gândul, cu vorba sau cu fapta, dincolo de toate a stat dintotdeauna Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Parafrazând un mare filosof, dacă tu crezi în Dumnezeu, iar El există, te duci în rai; în cazul în care crezi în Dumnezeu, iar El nu există, n-ai pierdut nimic.
Moaştele Sfântului Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, Sf. Apostol şi Evanghelist Matei, Sf. Arhidiacon şi Întâiul Mucenic Ştefan şi ale Sf. Mare Muceniţe Varvara se vor afla spre închinare la Catedrala Ortodoxă din Mediaş şi la Schitul cu hramul “Naşterea Maicii Domnului” din Bazna, pentru prima dată în România. Avem nevoie de semne, de minuni, de încredere şi speranţă? Avem. Avem nevoie de Dumnezeu.
Citiţi comentariul integral în ediţia tipărită a ziarului.
