Lăsaţi deoparte toată încrâncenarea de la televizor, cu politicieni zâmbitori, fanfaroni de ocazie, fete scurtcircuitate la neuroni şi băieţi umflaţi cu steroizi anabolizanţi, lăsaţi-i acolo în lumea lor de carton! Închideţi calculatorul sau, dacă aveţi curaj, trageţi-l tovărăşeşte din priză, puneţi telefonul pe “silent” şi uitaţi puţin de facturi, nebunii, presiuni, termene limită. Deschideţi larg fereastra, deschideţi larg ochii şi sufletul: primăvara pluteşte în aer.
Autor: Milu OLTEAN
Se simte aşa o apăsare veselă în aer şi parcă timpul e comprimat şi nu mai are răbdare. Zăpada râde hâdă pe câte-un petec de pământ şi soarele îşi bate joc de ea transformând-o în binefăcătoare apă. Toată tensiunea acumulată în începutul de an se risipeşte sub presiunea începutului timid de primăvară, care topeşte tot în cale: gheaţă, temeri, supărări, griji. Dacă închizi ochii şi-ţi imaginezi invazia care stă să vină de miros crud de iarbă proaspătă, de flori multicolore, de ramuri de măr în floare, de păduri trezite la viaţă şi care se îmbracă încet în verde, te ia cu ameţeală. Astea senzaţii tari şi minuni, nu toate porcăriile pe care ni le servesc unii şi alţii în fiecare zi! Primăvara e stropul de normalitate care ne poate aduce oricând aminte de noi, de copilărie, de părinţi, de curtea bunicilor, de copiii noştri, de prieteni, de familie, de cunoscuţi pe care nu i-am mai sunat de-o vreme. Pe mine primăvara mă duce întotdeauna cu gândul la clasele primare şi mă regăsesc copil cu ghiozdanul în spate privind năuc magnolia înflorită dintr-un colţ de grădină.
Citiţi comentariul integral în ediţia tipărită a ziarului.
