Coabitare, nimic altceva decât demagogie deşănţată ascunsă în declaraţii pompoase. Rezultate pentru români? Zero.
Autor: Milu OLTEAN
Legi întoarse pe dos, presiune pe oameni şi instituţii, promisiuni seci din vârful limbii. La cei 18, 19 sau 20 de milioane, câţi vom mai fi, se gândeşte cineva? Are cineva planuri serioase pentru pământurile lăsate în paragină, pentru fabricile care pun lacăt pe porţi, pentru pensionari, pentru visele tinerilor şi pentru o linişte a tuturor? Trist, dar în lumina reflectoarelor evoluează o Românie ruptă-n două şi, mai mult decât atât, ruptă-n fund.
Mediaş, un oraş liniştit în inima ţării. Vreo 45.000 de suflete după ultima numărătoare, nevoi multe, nemulţumiri şi aşteptări. Oamenii coabitează paşnic între ei, de când se ştiu, români, unguri, saşi, evrei, romi, care ce-or fi, dar nu la fel se poate spune de cei din fruntea urbei. Şi ei coabitează, dar deloc paşnic, ci într-un joc fin de control la glezne, contre şi contra-contre, care se prelungesc teribil într-o luptă surdă. Pentru ce? Pentru oameni? Fiecare parte zice că da. Fiecare parte zice despre cealaltă că nu. N-ai auzi, Doamne fereşte, un îndemn la raţiune şi calm şi o cauză pe care s-o susţină toată lumea.
Citiţi comentariul integral în ediţia tipărită a ziarului.
