E o secetă cum n-am mai trăit demult. A ars soarele şi încă mai arde, pârjolul s-a întins pe câmpuri şi în noi, e uscăciune şi deşertăciune în aşteptarea unei binefăcătoare ploi, care să ia totul pe sus. Seceta colcăie în vintrele pământului, se scurge bezmetic prin venele noastre şi ne lasă vieţile serbede, lipsite de sens. Numărăm voturi şi zile, numărăm oameni. Cui îi pasă?
Vântul suflă alene a pagubă, emisarii de la înaltele porţi ale lumii se perindă pe la poarta noastră şi ne întreabă de sănătate. Suntem bine, mersi, încă respirăm. Respirăm şi numărăm, numărăm de ne sar capacele: oameni, liste, voturi, parlamentari şi miniştri, demnitari şi politicieni, uselişti şi pedelişti, oameni şi şoareci, numărăm, calculăm în cap liste şi nu ne mai putem opri. Seceta pârjoleşte totul în cale şi ne taie respiraţia.
Citiţi editorialul lui Milu OLTEAN, integral în ediţia tipărită a ziarului.
