Pentru a doua oară are loc în Transilvania un turneu dedicat exclusiv „muzicii suprimate“. Conţinutul tematic este şi de această dată concentrat în jurul muzicii persecutate, eliminate din circuitul artistic, aparţinând unor autori germani cu origini transilvănene.
Autor: Aurelian LUNGU
După ce prima ediţie a turneului a stârnit reacţii foarte favorabile în presa naţională şi internaţională, constituind chiar subiectul unui documentar transmis de Radio Kultur Deutschland, anul 2012 promite o nouă serie de concerte inedite, în perioada 11-30 septembrie.
 |
| Viktor Ullmann |
Recital de pian
Cei doi elevi ai lui Schönberg, Norbert von Hannenheim, născut în Sibiu, şi Viktor Ullmann, ilustrează arta fugii. Înalta artă a compoziţiei fugale pe parcursul istoriei muzicii este o întrebare palpitantă, la care Moritz Ernst răspunde cu virtuozitate. Arcul în timp pe care îl întinde porneşte în baroc cu Samuel Scheidt şi Johann Sebastian Bach, trece de prima fază a modernismului – în care Busoni încă se mai reorienta înapoi spre Bach – şi se opreşte la a doua Şcoală vieneză cu „Drumurile“ lui Schönberg „spre muzica nouă“. Ernst a înregistrat iarna trecută operele complete pentru pian de Hannenheim şi Ullmann la Deutschlandradio, iar acestea urmează să apară la casa de discuri EDA. Recitalul a avut loc marţi seară, la sediul Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu.
Literatură şi muzică
„Versuri în major şi în minor“ face referinţă la titlul unuia dintre volumele de poezii ale Maschei Kaléko. Mulţi autori s-au văzut siliţi - ca şi ea - să-şi părăsească patria, când călăii în uniforme cafenii ai lui Hitler i-au exclus din vieţile lor de familie şi profesionale şi i-au rupt de limba maternă – printre aceştia s-au numărat Else Lasker-Schüler sau Franz Werfel. Soarta acestora avea să fie blândă, faţă de cea a unui Erich Mühsam sau Viktor Ullmann, pe care îi asţepta moartea în lagărele de concentrare. Persecuţiile naziste nu au fost, din păcate, singurele exemple de barbarie ale secolului XX. Şi România socialistă avea să dovedească că a învăţat bine cum să chinui oameni sub pretextul unei ideologii. Scriitori ardeleni ca Wolf von Aichelburg sau Frieder Schuller au putut fi răscumpăraţi şi puşi la adăpost în Germania Federală, după discriminarea şi teroarea la care îi supusese ţara în care familiile lor fuseseră acasă pentru mai bine de 850 de ani. Acest colaj literar-muzical îşi propune să reamintească de biografiile, operele şi timpurile care încetul cu încetul încep să aparţină irevocabil trecutului. Nu numai tânăra generaţie le cunoaşte tot mai puţin. Nici contemporanilor nu le-au fost foarte apropiate, având în vedere că libertatea de a se exprima, de a se manifesta le-a fost atât de mult îngrădită. „Readucând aceste pagini lirice în prezent, îi ajutăm să-şi găsească locul cuvenit în tradiţie. Oskar Ansull recită, părând a inventa poeziile pe care le citeşte. Între sau poate chiar împotriva lor se luptă valsuri cântate de Moritz Ernst cu patos“, spun organizatorii turneului. După reprezentaţia de miercuri de la Sighişoara şi cea de ieri de la Sibiu, spectacolul ajunge diseară, de la ora 18.00, la Casa Schuller din Mediaş şi duminică va fi prezentat la Braşov.
Lieduri şi piese de Hannenheim, Ullmann şi Herşcovici şi o compoziție de Pavel Haas
Von Hannenheim, Ullmann şi Herşcovici sunt legaţi prin faptul că folosesc un limbaj muzical derivat de la tehnica dodecafonică a lui Schönberg. Această metodă atonală îşi are, ca şi cea tonală, regulile ei riguroase, eliberând însă disonanţele. Astfel, a reuşit să schiţeze stări sufleteşti extreme nu numai prin nuanţe sau timpi, ci şi prin intervale extreme. Seara de miercuri, 19 septembrie (Casa Schuller, ora 18.00), aparţine sopranei pragheze Irena Troupová şi vocii ei care poate cu aceeaşi uşurinţă să atingă stelele cu care ştie să exploreze profunzimi. Preocuparea îndelungată cu muzica barocului a înzestrat-o cu o impresionantă paletă de culori de care profită şi muzica contemporană. Este acompaniată de pianistul şi compozitorul consacrat Jan Dušek, un sensibil partener de duo care caută să elucideze orice structură până la ultima nuanţă. La Sibiu, reprezentaţia va avea loc vineri, 21 septembrie, de la 18.00, tot la sediul Forumului German.
„O adiere de jazz”
Erwin Schulhoff şi Bernhard Sekles deţin aceea „ironie jucăuşă, în spatele căreia se ascunde o interiorizare timidă, plină de pudoare şi de dor de casă“. Când se foloseau de tehnici de compoziţie aparţinând jazz-ului, alăturându-se în acest fel avangardei acelui început al anilor ´20 al secolului trecut, nu o făceau lăsând „grotescul să apară numai ca să fie, ci numai ca o punte de legătură peste abisul dintre lirismul interiorizat al sufletului către lumea din afară.“ Pianista Monica Gutman şi violonistul Marat Dickermann sunt de 21 de ani parteneri şi vârfuri de lance în lupta pentru muzica suprimată. Pe Schulhoff l-au descoperit cu mult înainte de a redeveni popular cu ocazia aniversării a 100 de ani de la naşterea compozitorului, în 1994. Sekles este ultima lor descoperire norocoasă, nu numai în sensul unei întâmplări fericite, ci mai degrabă în sensul unei vagi păreri în sfârşit confirmate. Compozitorul, care a fost timp de 37 de ani mai întâi profesor şi mai apoi directorul Conservatorului Hoch din Frankfurt pe Main, este astăzi şi în Germania cvasinecunoscut. Odinioară, a fost îndrumătorul şi prietenul întregii generaţii tinere din Frankfurt, care îl preţuia mai ales pentru metodica inteligentă şi severitatea obiectivă cu care trata tot ce i se părea pompos, anorganic sau artificial. Monica Gutman şi Marat Dickermann au imprimat un CD cu ocazia aniversării de 140 de ani a lui Sekles. Medieşenii vor avea ocazia să-i audă sâmbătă, 29 septembrie, de la ora 18.00, tot la Casa Schuller, iar a doua zi, de la aceeaşi oră, cei doi instrumentişti se prezintă în faţa publicului sibian la sediul Forumului.
