Promoţia 1952 a şcolii de veterinari din Mediaş a revenit cu emoţii în bănci.
Autor: Alex PÎNTEA
Momente încărcate de emoţie la Liceul Teoretic „Axente Sever”. Cei care au urmat aici vechea Şcoala Medie Tehnică Veterinară s-au reîntâlnit în sala de clasă, după nu mai puţin de 60 de ani de la absolvire. Nu au lipsit lacrimile de bucurie pentru revedere, dar şi de tristeţe pentru colegii dispăruţi între timp. Dintre cei 60 de absolvenţi care au pornit pe drumul vieţii în 1952, doar 15 au răspuns „prezent” la strigarea catalogului.
Timpul a trecut prin ei
Erau tineri, visători, aveau planuri mari, simţeau că lumea le stă la picioare, simţeau că pot face orice, pot merge oriunde. Nimic nu le putea sta în cale. Aveau 18 ani şi tot viitorul în faţă. Timpul fără de răbdare a trecut, secundele, minutele, orele, zilele, anii s-au scurs inexorabil. Au lăsat urme pe chipurile acum brăzdate de greutăţile vieţii. Aşa s-au dus şase decenii pline.
Totul s-a schimbat
Doi vârstnici păşesc încet pe poarta liceului. Aceeaşi pe care, mai de dimineaţă, au intrat gălăgioşi sute de copii. Imaginea e puţin neobişnuită, însă dacă îi priveşti, citeşti în ochii lor un amestec de emoţie, bucurie şi curiozitate. În 1952, au ieşit pe aceeaşi poartă, după ce au absolvit Şcoala Medie Tehnică Veterinară, devenită acum Liceul Teoretic „Axente Sever”. Astăzi s-au întors la şcoală. Fie şi pentru câteva ore. „Am emoţii, emoţii mari. A trecut aşa mult timp... Eram tineri atunci, mai zăpăciţi, acum suntem altfel. Totul s-a schimbat aşa de mult, sunt alte clădiri”, ridică privirea unul dintre absolvenţii de odinioară.
Lacrimi de bucurie
După cei doi, a mai venit unul şi apoi încă unul şi alţi doi... În total cincisprece. Au fost şaizeci atunci în clasă, însă doar pe un sfert dintre ei destinul i-a mai adus împreună. Au toţi aproape 80 de ani. Însă se ţin bine. „Ioane, tu eşti, măi?”, îl întreabă unul dintre foştii elevi pe un alt bătrânel care se apropie. Încep strângerile de mână, îmbrăţişările. Pe obrajii uscaţi le şiroiesc lacrimi. Au trecut, totuşi, aşa de mulţi ani!
S-a strigat catalogul
După ce emoţiile revederii s-au mai risipit, foştii elevi au intrat în clădirea veche în care a funcţionat clasa lor. Au fost întâmpinaţi cu flori de elevii de liceu de acum. Timizi parcă, au intrat în sala de clasă de care îi leagă atât de multe amintiri. S-au aşezat ca odinioară în bănci şi au aşteptat ca profesorul de la catedră să strige catalogul. Înainte, însă, au ţinut un moment de reculegere în memoria foştilor colegi şi profesori care s-au stins din viaţă pe parcursul celor şaizeci de ani. Apoi, rând pe rând, cei prezenţi au rostit câteva cuvine, discursurile lor nefiind altceva decât scurte aduceri aminte de pe vremea când încă mai erau copii.
Pe drumuri diferite
Primul e Ioan Bucşa. Fostul absolvent îşi drege glasul şi îşi începe discursul. Cuvintele se nasc greu dintr-un amestec de emoţie şi bucurie. „Sunt foarte fericit că m-am întâlnit după şaizeci de ani cu vechii colegi de clasă. Sunt foarte fericit să aflu că unul e mai sănătos ca altul. Mă bucur pentru ei că au rezistat şi şi-au făcut carieră, unii ca veterinari, unii au urcat, sunt medici, un altul e profesor, cercetător ştiinţific”, spune omul.
Nu mai credea
Ion Mohan locuieşte chiar în apropierea şcolii în care a învăţat acum şase decenii. Spune că nu a avut emoţii prea mari, însă că nu a crezut niciodată că îşi va mai revedea colegii după atât de mult timp. „Emoţii au fost mai puţine, pentru că eu cam pe aici îmi duc zilele, locuiesc în preajma şcolii. Totuşi, când m-am revăzut cu toţi colegii, când i-am văzut aici în curtea şcolii am fost foarte impresionat. Nu am crezut niciodată că va mai fi şi evenimentul acesta, însă dacă el există, îi mulţumim lui Dumnezeu”, a mărturisit Mohan.
Sufletul întâlnirii
Ioan Andron a fost unul dintre artizanii întâlnirii. Medicul medieşean s-a ocupat de organizarea ei şi a pus suflet pentru ca foştii săi colegi să fie din nou împreună. Momentul reîntâlnirii a fost unul cu totul şi cu totul special. „Cei care mai suntem în viaţă ne-am prezentat aici la şcoală. A fost o întâlnire frumoasă, pentru că a fost o atmosferă foarte bună între colegi. Era şi internat aici la şcoală şi eram foarte sudaţi sufleteşte unul de celălalt. Dintre cei care au revenit la întâlnirea asta de şaizeci de ani, trei sunt stabiliţi în Germania. Sunt saşi plecaţi de aici şi care s-au stabilit acolo. Ei au fost foarte dornici de a se reîntâlni cu foştii lor colegi”, a explicat organizatorul.
Ultima promoţie
Promoţia 1952 a fost ultima de la Şcoala Medie Tehnică Veterinară din municipiul Mediaş cu 60 de absolvenţi. La momentul respectiv, o mare parte dintre actualele corpuri de clădire ale Liceului Teoretic „Axente Sever” nu fuseseră încă ridicate. În locaţia în care funcţionează actualmente cancelaria şi o parte dintre sălile de clasă era, în acele timpuri, un grajd în care elevii făceau practică şi învăţau să aibă grijă de animale.
Întâlnire de 50 ani
Tot săptămâna trecută a avut loc la Mediaş o altă întâlnire de suflet. Clasa de croitorie a Şcolii Naţionale de Gaz, promoţia 1962, a revenit în bancă la jumătate de secol de la absolvire. Evenimentul a fost unul încărcat de emoţii, de bucuria revederii şi plin de amintiri frumoase şi pentru „fetele” de la croitorie.
