miercuri, 10 octombrie 2012

Publicat la 10/10/2012 02:06:00 p.m. de Anonim

Magistratul medieşean Ioan Lascu e adept al medierii. Deşi ar fi mai simplu, nici o infracţiune nu s-a rezolvat astfel



Instituţia juridică a medierii este prea puţin cunoscută de români, arată medieşeanul Ioan Lascu, magistrat cu experienţă în dreptul penal, premiat cu "Meritul Judiciar" clasa I, într-un interviu acordat site-ului MediereNet.

Profesorul universitar doctor Ioan Lascu a fost timp de peste 30 de ani prim-procuror la Parchetul Mediaş. În prezent magistrat pensionar, el continuă să predea cursuri la Facultatea de Drept, Ştiinţe Sociale şi Politice a Universităţii Alma Mater din Sibiu. În ultimii ani, a devenit cunoscut la nivel naţional mai ales datorită faptului că este tatăl Laurei Codruţa Kovesi, fostul procuror general al României.

MediereNet: Care sunt infracţiunile pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală şi pentru care este aplicabilă procedura medierii?
Ioan Lascu: Este îndeobşte cunoscut că medierea, ca instituţie juridică, este o formă care mijloceşte o înţelegere între două părţi adverse, fie ele persoane fizice sau persoane juridice. Atât legea organică a medierii, cât şi legea 202/2010 privind unele măsuri de accelerare a soluţionării proceselor, ca şi Noul Cod de Procedură Penală, reglementează medierea ca o posibilitate a renunţării la pretenţiile civile, a recunoaşterii de către inculpat a pretenţiilor părţii civile, precum şi a încheierii unor tranzacţii sau a unui acord de mediere.  În procesele penale, atât în faza de cercetare penală, cât și în faza de judecată, procurorul, respectiv judecătorul, pot invita părțile la o ședință de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Deși medierea nu este obligatorie, în vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului, procurorul sau judecătorul trebuie să explice părților despre avantajul acestei medieri. Aceasta se impune, în special, la infracțiunile care se urmăresc la plângerea prealabilă a părților, și pe care îmi permit a le evidenția: 
  • violarea de domiciliu în formă simplă 
  • amenințarea 
  • violarea secretului corespondenței 
  • divulgarea secretului profesional 
  • abandonul de familie 
  • calomnia 
  • furtul între soți sau între rudele apropiate 
  • abuzul de încredere 

MediereNet: Care este părerea dumneavoastră, de specialist în domeniul dreptului penal, despre folosirea medierii în cauzele penale prevăzute de lege? 
Ioan Lascu: Instituția juridică a medierii este folosită în majoritatea statelor moderne, democratice, ca o modalitate rapidă de soluționare a unor conflicte ivite între indivizi, care să satisfacă interesele ambelor părți. România, în tendința sa de modernizare a legislației, a făcut foarte bine când a regelemntat această instituție juridică. Folosirea ei și în domeniul dreptului penal este benefică, fiindcă scurtează durata proceselor și cheltuielilor inutile pentru părți. Din păcate această instituție este mai puțin folosită de procurori și judecători, deși le este la îndemână și le-ar putea ușura activitatea. Dar poate fi și o explicație, că instituția fiind mai nou reglementată, pot exista reticențe, din diverse motive, în a fi implementată. 
MediereNet: D-le profesor, soluționarea prin mediere a laturii civile a unei cauze penale, poate influența în bine, sancțiunea penală ce urmează a fi aplicată? 
Ioan Lascu: În mod sigur da. În faza de urmărire penală, în cauzele pentru care legea prevede posibilitatea folosirii medierii, dacă este soluționată partea civilă, procurorul-dacă părțile nu se împacă pe latura penală- poate aplica o sancțiune administrativă, fără a mai dispune inculparea sa și trimiterea în judecată. În faza de judecată, dacă părțile își soluționează latura civilă pe calea medierii și se împacă pe latura penală, judecătorul ia act de medierea dintre părți și dispune încetarea procesului penal. Dacă părțile și-au soluționat latura civilă pe calea medierii, dar nu înțeleg să se împace pe latura penală, atunci, la individualizarea pedepsei, judecătorul poate reține ca circumstanță atenuantă judiciară, soluționarea despăgubirii civile pe calea medierii și, implicit, să dea o sancțiune mai blândă. 
MediereNet: Cum vedeți colaborarea între procurori, judecători și mediatori? 
Ioan Lascu: Evident, ca benefică, atât la nivel instituțional, pentru că scurtează durata procesului penal, cât și pentru părți, pentru că le scutește de cheltuieli inutile materiale, morale și de timp. 
MediereNet: Care poate fi influența noilor prevederi penale și procesual penale în materia medierii? 
Ioan Lascu: Așa cum aminteam mai înainte, un prim pas s-a făcut prin Legea 202/2010 cu privire la așa-zisa mică reformă în justiție, care reglementează această instituție și în materia penală. Noul cod de procedură penală în art. 16 alin. 1 și art. 23 reglementează acordul de mediere ca o modalitate de soluționare a laturii civile a unei cauze penale, între inculpat, partea civilă și partea responsabilă civilmente, dar și că o modalitate de încetare a procesului penal, dacă partea vătămată își retrage plângerea sau a intervenit și împăcarea părților.
MediereNet: Știți dacă există în practica penală cauze a căror latură civilă a fost soluționată prin mediere? 
Ioan Lascu: După câte cunosc, la nivel local, nu există spețe în acest sens. Nu cunosc ponderea la nivel național. Așa cum am mai precizat, există o reținere în practica organelor judiciare de a apela la mediere. Nu înțeleg această reținere, având în vedere beneficiile medierii.
MediereNet: Considerați că este suficient mediatizată mediarea? 
Ioan Lascu: Bună întrebare. Iată că ați și găsit o răspunsul la o parte din reținerea organelor judiciare. Insuficienta mediatizare a acestei instituții poate fi o cauză. Că atare, se impune o mai bună abordare publică, prin orice mijloace media, pentru că se cunoaște reținerea românilor când e vorba de ceva nou.


Ioan Lascu a absolvit Facultatea de Drept a Universității Babeș-Balyai din Cluj Napoca în anul 1970. În 1982, a obținut titlul de doctor în drept cu o lucrare în drept constituțional. De la terminarea facultății și până la pensionare (1970-2010), a lucrat ca procuror. Timp de 30 de ani a fost prim-procuror la Parchetul Mediaș. Din 1996, predă în învățământul universitar, ca lector universitar, apoi conferențiar universitar și, din 2009, profesor universitar. A scris peste 90 de articole la reviste de specialitate - Revista Dreptul, Revista de Drept Penal, Revista de Drept Comercial - și a redactat peste 15 lucrări juridice: cursuri universitare și alte lucrări de drept. Este autor de comunicări științifice, simpozioane și interviuri. 
    Trimite prin e-mail