Facem ce facem şi iarăşi ajungem de râsul curcilor şi de arătat cu degetul în toată ţara.
Autor: Milu OLTEAN
De data asta, cerşetorii din faţa bisericii s-au luat la harţă, s-au înjurat şi mai apoi s-au luat la pocneli în cap, cineva a filmat şi în loc să alerteze Poliţia a pus filmările pe net, să vadă tot poporul recitalul de bestialitate. Mediaşul a ajuns iarăşi cu eticheta „oraş barbar” agăţată la gât pe toate posturile şi în toate gazetele. Cât adevăr şi câtă eroare e într-o astfel de etichetă?
În urmă cu doi ani, pe toate posturile de televiziune era titrat cu litere de-o şchioapă „Mediaş, oraşul blestemat”, atunci când preotul unitarian a săvârşit o crimă cu sânge rece. Să pui eticheta unui oraş doar pentru un nebun ce a săvârşit o grozăvie, că dă bine la rating, mi se pare o chestiune discutabilă. Mai apoi, o maşină prăbuşită într-o groapă din carosabil ne-a adus din nou pe prima pagină, arataţi fiind cu degetul ca proştii ce dau în gropi. De câteva zile ne-am pomenit iarăşi cu eticheta de „cenuşăreasă” a balului, imediat ce o filmare cu un cerşetor trosnit în plină stradă de câţiva puşti a ajuns pe toate posturile de televiziune. De aici şi până la „lovituri aplicate cu bestialitate” de un copil de 6 ani cu o bâtă sau ţeavă sau tub sau cine ştie ce, sau până la „bietul bătrân” pe care nu l-a întrebat nimeni ce hram poartă şi cum a ajuns la cerşit, până la totala lipsă de reacţie a medieşenilor, până la luarea la purecat a autorităţilor care trebuiau să se implice în prognozarea, evitarea şi stingerea din faşă a evenimentului n-a mai fost decât un pas.
E un act condamnabil, clar şi fără echivoc, dar tare mă tem că incidentul nu va fi decât un foc de paie, care se va estompa curând, atunci când pe prima pagină sau în deschiderea ştirilor vor fi alte gâturi tăiate, alte capete sparte sau alte acte bestiale şi de o cruzime fără precedent. Cred că peste 2-3 săptămâni se va aşterne uitarea, mass media va găsi alt os de ros, cerşetorii îşi vor vedea de treabă mai departe cu hărţuielile şi ciomăgelile lor. Nu cred că rata violenţei din oraşul nostru este mai mare decât în alte oraşe, la fel cum nu cred că numărul de infracţiuni de pe la noi le bate la fund pe cele din alte localităţi şi nici nu cred că minorii-problemă sunt un brand consacrat de Mediaş, la fel cum n-am cum să cred că dacă stau cu o cameră de filmat toată ziua la pândă în orice localitate vreţi, de oriunde din ţară, nu găsesc cel puţin o palmă peste cap, pe care un cerşetor i-o aplică altuia.
Nu discut esenţa problemei. Sunt atâtea instituţii abilitate şi plătite s-o facă, instituţii care de mai bine de 20 de ani n-au soluţii şi poate nici cadru legal să intervină. Mă intrigă doar goana după senzaţional, insistenţa cu care ne sunt băgate pe gât ştirile gen „şoc şi groază” şi înclinarea unora spre morbiditate, spre latura neagră şi exemplele negative din societate. Ca efect pe termen lung, mă întreb dacă genul acesta de intoxicări cu ştiri negative aduc ceva bun. Că de rezolvat ceva în mod temeinic şi serios, mă îndoiesc. Pe bună dreptate mă întreb şi eu, cum s-au întrebat deja şi alţii: cerşetorii au avut mai multe de arătat despre Mediaş decât Radu Gabrea la MECEFF? Pentru că, dacă răspunsul e afirmativ, avem tot mai puţine şanse.
.jfif)
.jfif)
