Nu ne mai ajung cuvintele, nu ne mai ajung orele din zi, nu ne mai regăsim în ceea ce ţine de felul nostru de-a fi, nu ne mai reprezintă sărbătorile şi oglinda se întoarce împotriva noastră. Adică ne arată pe dos. Meeting, briefing, modeling, stretching, indoor, track, breaking şi hot news, Halloween şi Valentine. After party exclusivist. Time-out. Razna.
Autor: Milu OLTEAN
Ne bucurăm de participarea la un “happening” şi considerăm salutar faptul că pentru viitoarea săptămână ne-am propus un “target” care să consolideze “ratingul” pe care nu-l credeam de atins. Înclin să cred că “master-chef-ul” ce ne-a pregătit cina a fost unul destul de inventiv, iar aprecierile invitaţilor ne vor ridica “self esteem-ul”, aşa cum un “make-up artist” reuşeşte să ridice moralul unei fete obosite după un “party” la club. Te-aş ruga să-mi trimiţi un “link” şi dacă nu uiţi şi două-trei “news-uri” luate “copy-paste” de pe vreun “site” care a scris despre “meeting”. O să facem şi un minunat “brainstorming”, care în mod cert va duce la coeziunea grupului şi va creşte coeficientul de “leadership”. Specialiştii din segmentul de “public relation” vor face o informare către departamentul “human resources” şi vom şti cu precizie care va fi următorul “training”. Ciripiturile astea te lasă cu gura căscată şi cu gândurile suspendate în prepuţul gândirii absolute, dar orice ai face nu le poţi evita. Nu se mai vorbeşte normal, lumea de pe la noi dezbracă idei de sens şi le îmbracă în hainele împăratului, din povestea lui Andersen. Adică dezbraci ideea de conţinut şi-o vânturi prin faţa tuturor în fundul gol, preamărindu-i sclipirea. Publicul aplaudă, cei care nu înţeleg mimează înţelegerea de dragul convenienţelor şi din dorinţa de a poza în deştepţi. Teama de ridicol te face să te înalţi deasupra înţelesurilor şi să plonjezi cu ochii închişi într-un ocean de nimic, preaslăvindu-i virtuţiile. Am luat-o razna, pe cuvânt de onoare şi mi se pare că aşa de uşor ne-am convertit la un metalimbaj sec şi fără perspectivă, ascunzând de fapt lipsa de rost a lucrurilor. E o boală care ne-a cuprins cu voia noastră, aşa s-a născut sluţenia de “Valentine’s Day” şi bostănăria deşucheată de “Halloween”. N-aş spune că sunt protocronist, dar prea lejer am abandonat sensurile noastre în favoarea sensurilor altora, prea uşor acceptăm noul impus de alţii, decât lucrurile pe care le avem şi care sunt înrădăcinate în felul nostru de-a fi. Lasă, că dacă noi nu ne mai înţelegem între noi şi ne ascundem după sensuri împrumutate, alţii încă ne mai dau şanse şi văd potenţial. E uimitor. Prinţul Charles nu vine de nebun să se plimbe în satele noastre şi nu de buimac ce e a pus umărul la ridicarea grădinii Carpaţilor la rang de colţ de rai. Unii văd la noi ceea ce noi refuzăm să vedem, poate văd sens. Noi stăm şmechereşte şi aşteptăm să pice frunza doamnei Udrea, să se usuce palmierii lui Agathon, să ne gratuleze voiniceşte Becali cu Vadim şi să trimitem “SMS-uri” la concursuri cu surprize. Acoperindu-ne de sensuri străine vom uita într-o zi cine suntem, vom uita de toţi cei care ne-au dat nume, iar versul “un bătrân atât de simplu, după vorbă după port” va fi doar o ciudăţenie ascunsă într-o carte.
Hai să n-o mai dăm cotită şi să spunem lucrurilor pe nume. Ce-ar fi dacă am încerca? Întâlnire, pauză, obiectiv, ştiri, bucătar şef. Respect de sine.
