Înţelepciunea populară spune că omul sfinţeşte locul, iar vorba de duh se adevereşte în cazul medieşeanului Valer Rus, cel care de şapte ani conduce destinele muzeului „Casa Mureşenilor” din Braşov. Deşi a plecat din Mediaş de mai bine de un deceniu, Rus se simte la fel de legat de oraşul natal. „Aici sunt părinţii mei, aici sunt acasă. Jumătate din viaţa mea de până acum s-a petrecut la Mediaş, jumătate din mine este la Mediaş”, mărturiseşte el.
Autor: Milu OLTEAN
La 36 de ani, CV-ul lui este impresionant. Doctor în istorie modernă, manager de proiect atestat la Centrul de Pregătire Profesională în Cultură, universitar, lector la diferite cursuri de specialitate. Înainte de toate, Valer Rus este un om care face lucrurile să se întâmple şi pentru care provocările asociate fenomenului cultural nu sunt decât ştachete ridicate pentru a putea fi depăşite.
Copilărie între cărţi şi muzee
Îşi aminteşte de un Mediaş cosmopolit, când Mişi, Hans şi Gică se jucau liniştiţi în faţa blocului. A fost elev al şcolii nr. 9, actuala „Hermann Oberth”, şi de atunci s-a molipsit de pasiunea pentru lectură. „Când am făcut ochi, aveam în casă o bibliotecă de câteva sute de cărţi. În anii ’80, singura sursă de entertainment era lectura. La TV nu aveai la ce să te uiţi. Cărţile erau lumea noastră virtuală, un spaţiu de refugiu, aflai despre locuri din toată lumea. Una din imaginile copilăriei e cu mama venind acasă, în ziua de salariu, cu teancuri de cărţi. Pentru mine, copilăria a fost una intensă. Circulau cărţi în cartier, oamenii făceau schimb de cărţi, erau parte din copilărie şi adolescenţă. Mergeam cu părinţii să vedem toată România. De câte ori ajungeam într-un oraş nou, tata mă ducea să vedem muzeul. M-a învăţat aşa: dacă vrei să afli ceva despre un loc, mergi să vezi muzeul”, îşi aduce aminte Valer.
Note muncite la „Bastilia”
În 1990, a început cursurile liceului „St. L. Roth”, în prima clasă de istorie înfiinţată după revoluţie. „Am mers la istorie, pentru că îmi plăcea foarte mult. Lecturile favorite erau cele istorice, tata avea pasiunea pentru «Magazin istoric», avea colecţia... o are şi acum”, povesteşte astăzi. Liceului „Roth” i se spunea, printre tineri, „Bastilia”. „Cimitir al tinereţii mele, după cum zicea Bacovia. Glumesc. Am avut profesori exigenţi, dar a fost o şcoală adevărată. Nu se făcea rabat de la nimic. Raica, Cosmescu erau profesori care nu făceau compromisuri, la care conta să ştii. Luai nota în funcţie de ce anume ştiai. La istorie, cu doamna Bobei, ştiai - luai 10, nu ştiai - luai cât meritai. Când văd acum elevii de liceu, mă gândesc la cât de mult s-a schimbat sistemul, cât s-au schimbat elevii”, constată medieşeanul.
Amintiri de la 20 de ani
Patru ani mai târziu, fără meditaţii, Valer a intrat la istorie la Facultatea de Litere, Istorie şi Jurnalistică din Sibiu. A crescut sub aripa profesorului Sabin Adrian Luca, actualul director al Muzeului Brukenthal. Şantierele arheologice de vară, alături de colegi, rămân amintiri de neuitat, în condiţiile în care dascălii îi îndrumau spre cercetare, nu spre catedră. „Luca ne spunea: «Dacă intraţi în învăţământ, sunteţi terminaţi profesional, veţi fi foarte buni profesori şi cam atât». Cinci dintre noi am intrat la absolvire în muzee. Eram învăţaţi să fim buni pe mai multe domenii. Am învăţat multe pe şantierele arheologice la Nocrich, Orăştie, Turdaşi, Hunedoara, Miercurea Sibiului. Au fost poveşti la foc, prietenii legate pe viaţă cu oameni cu care aş merge până la capătul lumii şi înapoi. Am avut şansa să lucrez cu mai mulţi cercetători, am săpat de la neolitic, roman şi Ev Mediu timpuriu”, se mândreşte Valer Rus. Lucrarea lui de licenţă, de nota 10, a fost „Preistoria şi protoistoria comunităţilor umane din zona Mediaşului”, pentru care a luat la pas toate împrejurimile oraşului.
Geanta de comori
N-a găsit decât un post de suplinitor la Hoghilag, dar după două săptămâni de navetă a intrat prin concurs la Muzeul Municipal Mediaş, ca muzeograf. „Am început şi masterul la Sibiu, iar lucrarea de dizertaţie a fost «Aşezarea hallstattiană de pe dealul Cetate». Vorbim de o fortificaţie de 2.800 de ani pe dealul din vecinătatea stadionului. Am şi făcut expoziţie la Muzeul Mediaş, am adus un depozit de bronzuri de la Muzeul Brukenthal, descoperite la Guşteriţa, asemănătoare cu cele găsite la Mediaş. Le-am adus în geantă. Cam 30 de obiecte de bronz, băgate într-o geantă, cărate la Mediaş cu trenul personal”, se amuză Valer Rus.
Cel mai tânăr director
În aprilie 2000, destinul l-a mutat la Braşov, iar din 1 iunie s-a transferat la muzeul „Casa Mureşenilor”, despre care pe atunci nu ştia mare lucru. Când s-a înscris la doctorat, la „Babeş Bolyai”, în anul următor, a devenit şef de secţie la muzeu. „Am avut şansa unei directoare înţelepte, Sanda Maria Buta, care a avut o foarte mare inspiraţie aducând oameni tineri în muzeu. Am muncit serios, am avut o echipă excelentă. În 2005, am devenit director. Aveam 29 de ani, eram cel mai tânăr director de muzeu din România”, explică Rus.
Omul sfinţeşte locul
Când vorbeşte despre muzeul „Casa Mureşenilor”, medieşeanului i se luminează privirea, mai ales că alături de echipa sa a reuşit să promoveze micuţa instituţie în întreaga ţară. Deja proiectele au impact, iar locul a devenit cunoscut ca un adevărat focar de cultură. „În 2001 am făcut sesiunea anuală naţională a caselor memoriale din România. Eu am iniţiat-o, am făcut demersuri, am fost la minister. În 2002, am iniţiat revista de specialitate a instituţiei, anuarul muzeului. Din 2004 suntem şi pe internet, avem articole de specialitate la dispoziţia publicului. Avem site, suntem activi şi prezenţi în comunitatea virtuală, avem 6.000 de prieteni pe Facebook. Am câştigat şi implementat proiecte pentru muzeu, finanţate de Administraţia Fondului Cultural Naţional, care vizau organizarea de cursuri de formare profesională adresate specialiştilor în muzeu, educaţie muzeală, am fost în cinci sate cu proiectul «Muzeul vine la tine», am avut proiecte în care am implicat persoane cu dizabilitaţi, proiecte de intervenţie culturală pentru persoane cu dizabilităţi. Când am venit în Braşov, muzeul nostru avea 200 de vizitatori pe an, acum avem 5.000. Suntem o casă memorială, totuşi”, precizează Valer. A construit cea mai performantă echipă de oameni de muzeu din Braşov. „Asta e cea mai mare mândrie a mea. Avem parteneriate la nivel naţional cu Institutul Cultural Român şi alte instituţii, suntem o instituţie mică care şi-a depăşit condiţia”, menţionează el, fără falsă modestie.
Proiect de suflet
O altă reuşită se leagă de readucerea în actualitate a unui dans vechi de prin 1850. „Am pregătit instructori de dans «Romana», inventat de către Iacob Mureşanu. Imediat după revoluţia de la 1848, când fiecare comunitate etnică încerca să-şi demonstreze valoarea, românilor le lipsea ceva. Germanii era cu polca, vals, maghiarii cu ceardaş, românii au inventat Romana, iar dansul s-a impus şi s-a dansat până la al Doilea Război Mondial, apoi a fost considerat un obicei burghez şi abandonat. Anul acesta am învăţat 180 de elevi, iar în 3 noiembrie, am adus toate televiziunile din România în Piaţa Sfatului pentru un flash-mob. Am avut 1.000 de oameni în piaţă”, ne-a povestit Valer Rus.
O carieră de succes
Numele lui Valer Rus a ajuns să fie respectat în comunitatea istoricilor din România şi în rândul promotorilor de cultură. În 2008, a devenit doctor cu teza „Imaginea românilor în cultura maghiară transilvăneană în a doua jumătate a sec. al XIX-lea”. Este expert al Ministerului Culturii şi Cultelor în istoria modernă a Transilvaniei, manager de proiect atestat de Centrul de Pregătire Profesională în Cultură Bucureşti, absolvent al cursului Bazele muzeologiei, organizat de Centrul pentru Formare, Educaţie Permanentă şi Management în Domeniul Culturii, profesor universitar şi lector la diferite cursuri de specialitate, precum şi autor a peste 30 de articole pe teme de istorie, muzeologie, management cultural, dar şi participant la conferinţe şi stagii internaţionale.
Valer RUS | director muzeu: „Am avut şansa toată evoluţia mea profesională să am parte de oameni care au înţeles că am capacitate managerială şi care m-au sprijinit, iar acesta e un lucru foarte important. Pot să fac orice activitate o face orice om din muzeu, dar principiul meu este că un manager bun se înconjoară de oameni care sunt mai buni decât el, fiecare pe aria lui de activitate.”
Mediaş este acasă
După toate acestea, legătura sa cu Mediaşul rămâne una specială. Chiar dacă a plecat de acasă de mai bine de 10 ani, a păstrat legătura cu vechii colegi. „Am adus la Mediaş o expoziţie prin Ambasada Mexicului la Bucureşti, am avut expoziţii de la Braşov la Mediaş, de la Mediaş am adus colecţia de carte veche la noi la Braşov, am intermediat participarea colegilor de la Mediaş la cursuri de formare profesională, avem un schimb reciproc de informaţii pe probleme de legislaţie. Mediaşul a fost este şi va rămâne oraşul în care m-am născut, Mediaşul este acasă. Aici sunt părinţii mei, aici sunt acasă. Jumătate din viaţa mea de până acum s-a petrecut la Mediaş, jumătate din mine este la Mediaş”, conchide Rus.
Un altfel de Mediaş
Reculul economic şi rezultatele ultimului recensământ nu-l îngrijorează pe Valer Rus. „Înainte de al Doilea Război Mondial era un oraş de circa 20.000 de locuitori, cifrele dinainte de Revoluţie, de 70-80.000, erau umflate. Nivelul real al oraşului este undeva la 20-30.000 de locuitori. Eu cred că Mediaşul va continua să scadă până la nivelul de a nu mai avea de unde să scadă. Nu trebuie să se sperie nimeni, nu va dispărea nimic. Mediaşul se va transforma într-o localitate de dimensiuni mici spre mijlocii, iar de aici începe altă poveste”, crede el. Iar viitorul, mai ales după finalizarea infrastructurii, poate sta în turism. „Şansa Mediaşului poate fi faptul că are patrimoniu construit şi patrimoniu mobil săsesc, dar şi o industrie viticolă/oenologie, vin de calitate într-un context special. Să nu uităm că Mediaşul era în mijlocul Weinlandului interbelic. Poate deveni punct de tranzit în turismul bisericilor fortificate săseşti din zonă, poate oferi circuite turistice la pachet. S-a vorbit de Cetatea Luminii - acest concept trebuie promovat şi vândut ca atare. Nici conceptul Dracula nu trebuie aruncat la gunoi. Trebuiesc căutate punctele tari şi dezvoltate, dar toate acestea în contextul oferirii unor servicii de cazare la nivel foarte înalt. Turismul înseamnă să poţi să ţii oamenii la tine şi să ai cu ce să le umpli programul, asta caută turiştii. Aceste planuri trebuiesc gândite în stil mare. Gândirea provincială nu este de niciun folos, nu merge cu jumătăţi de măsură. E nevoie de implicare, e nevoie de strategie şi de curaj pentru a merge pe un drum”, anticipează medieşeanul de la „Casa Mureşenilor”.
Viaţa după muzeu
Dincolo de pasiunea pentru istorie şi lectură, Valer Rus este un mare fan al culturii japoneze şi al principiilor zen. De asemenea, iubeşte muzica rock şi îi plac peştii de acvariu, dar se amuză când se autonumeşte un „gadget freak”. „Am avut două iPhone, trei iPad, laptopuri Mac de la Apple, sunt la curent cu tehnologia de ultimă oră şi ultima generaţie. Încerc să folosim şi la muzeu toate cunoştinţele moderne. Avem touch-screen, monitoare LCD, am făcut vreo 5 siteuri de internet. Am cunoştinţe avansate de Wordpress, tehnoredactez afişe, materiale promoţionale, ilustrative, afişe, pliante”, dezvăluie Rus.
