Vine sau nu vine? Sfârşitul lumii, evident. Prevestit de civilizaţia maya, interpretat şi răstălmăcit de tot felul de vizionari, anticipat de călugări tibetani, sfârşitul lumii a creat o isterie în masă întreţinută artificial de mass media.
Autor: Milu OLTEAN
Dacă ar fi să ne încredem în tot ceea ce vedem, ne pregătim de primirea cavalerilor Apocalipsei, dacă ar fi să ne vedem de treabă - ne pregătim de sărbători. Sfârşitul lumii vine, dar vine când vrea el şi nu ştiu, zău, când vrea.
Profeţi şi profeţii despre sfârşitul lumii, televiziunile au prins din zbor ideea şi au apăsat la maxim butonul de panică, pe care scire cu litere de-o şchioapă, „şoc şi groază”. Americanii, cică, au început demult să sape prin curţile caselor şi să-şi construiască buncăre, pe care le-au burduşit cu hamburgeri congelaţi şi sticle de Coca-Cola. Nici milionarii din toată lumea n-au stat cu mâna-n sân, ci s-au grăbit şi ei să întâmpine cum se cuvine sfârşitul lumii şi au comandat luxuriante locuinţe subterane, dotate cu rezerve strategice de aer pur şi cu icre negre stropite din belşug cu şampanie ţinută la rece. Frumos, nu? Apocalipsa a lăsat urme puternice şi-n mentalul colectiv românesc şi aşa încercat de taxe, impozite şi politicieni deşuchiaţi, iar unii s-au strâns în jurul unor adevăraţi maeştri spirituali, care-i învaţă să supravieţuiască în cel mai pur stil Bear Grylls, adică înfulecând frunze şi furnici. Călugării tibetani transmit mesaje de groază despre ultimele clipe ale Pământului, Marele vrăjitor al Mexicului reinterpretează profeţiile străbunilor şi ne îndeamnă să fim cu băgare de seamă, evangheliştii din SUA pretind că s-au înşelat asupra datei, dar sunt gata să reia calculele, iar în simulările din lumea virtuală poţi vedea oraşe tăcute, aşa cum vor arăta ele după clipa fatală, când umanitatea îşi va da ultima suflare. Unii spun că intrăm în a patra dimensiune, alţii sunt de părere că vom fi invadaţi de extratereştri, un ardelean neaoş din creierul Munţilor Apuseni şi-a făcut şi el, ca omul gospodar, o grotă în curte şi susţine că oraşul va fi dominat de legea junglei, banii vor dispărea sau nu vor mai avea valoare şi o să facem saltul către minunata lume a lui Fred Flintstone, epoca de piatră. Google a scos hărţi pentru sfârşitul lumii, în care vezi ce poţi să faci în caz că omenirea este invadată de zombie, iar dintr-o cochetă sclipire de minte a unui reporter zelos aflăm şi unde-şi va petrece Andreea Esca sfârşitul lumii. Banca Mondială anunţă că Terra va fi lovită de un val de dezastre fără precedent, având la bază banul, ochiul ştiţi voi cui, iar NASA pune cireaşa pe tort şi ne explică ce-au vrut să zică mayaşii, care au confundat sfârşitul lumii cu solstiţiul de iarnă, în timp ce agenţii secreţi ne dau asigurări ferme că planeta e încă în termenul de garanţie. Sfârşitul lumii vinde. S-a creat vâlvă, iar cei care vând poveşti cu peşti îşi freacă palmele de bucurie şi întorc cu lopata dolari foşnitori. Îmi vine în minte un refren: „toate-au fost la timpul lor ceva exagerat, anii au trecut în zbor şi lumea le-a uitat” şi am impresia că „sfârşitul” e o modă stoarsă ca un coş de pe fruntea unui adolescent. O modă care stârneşte şi panică şi zâmbete. Vom trăi şi vom vedea, până una alta ne pregătim de ultima lună din an şi de sărbători. Dincolo de ele, bucuroşi le-om duce toate, vorba poetului.
