Din acest an încingem grătarele şi dăm cep la butoaie şi în 31 august. Nu ştiţi de ce? În ultima zi de vară sărbătorim „Ziua limbii române“, aşa cum au decis aleşii noştri. Să fie oare o nostalgie după 23 august, să fie oare dorinţa de a marca sfârşitul verii şi începutul toamnei? Cine ştie. Dacă limba noastră ca o comoară avea nevoie de o sărbătoare, înţelegem şi ne conformăm.
Autor: Milu OLTEAN
Mai glumesc din când în când cu unii, cu alţii şi spun că peste-o vreme, nu ştiu cât de apropiată sau de îndepărtată, cei care vor vorbi şi vor scrie corect româneşte vor fi izolaţi în rezervaţii. Nu numai că o să stea închişi, dar o să fie şi arătaţi cu degetul: „uite, mama, el vorbeşte româneşte”. Doamne fereşte de aşa ceva, dar dacă tragi o privire la toate comentariile pe forumuri sau mailurile care circulă printre adolescenţi te iei cu mâinile de cap. Să zicem că deocamdată e irelevant, iar România normală are treabă şi nu-şi pierde vremea tăifăsuind virtual. Aleşii noştri au decis, de câteva zile, ca începând din acest an să sărbătorim Ziua limbii române, în data de 31 august. Stăm strâmb şi judecăm drept. Nu-i rău, dar chiar nu e rău deloc. Avem o zi în care consfinţim victoria limbii române asupra piţipoancelor semianalfabete care se scălâmbăie la televizor, avem o zi în care putem spune cu certitudine şi mâna pe inimă că Salam şi Guţă nu sunt poeţi, avem o sărbătoare în care putem să scoatem fără teamă dicţionarul din sertar şi să-l omenim tovărăşeşte cu el în cap pe orice fotbalist revenit pe plaiurile mioritice după o lună de cantonament în Turcia. E de bine. O zi a victoriei limbii române asupra tuturor conaţionalilor noştri care siluiesc în văzul tuturor cuvintele şi îşi botează pruncii cu nume precum Percheziţia, Scandal, Biblioraft sau Strălucirea, nu poate fi decât de admirat şi de sărbătorit. Trecând în cealaltă parte, mi-aş dori tare mult ca în Ziua limbii române, la buletinele de ştiri să se vorbească româneşte şi tare mult aş vrea s-o aud pe Esca sau pe Pătruleasa vorbind altfel decât cu target, rating, advertising, breaking news, brainstorming, marketing, modeling şi show-biz. Cred că m-aş simţi bine în ţara mea dacă s-ar întâmpla aşa ceva, măcar în 31 august. Deşi mi se pare că e mai mult o chestiune aşa, de pus sare pe rană şi de tocat nişte bani aiurea pe nişte festivităţi, decât o treabă care să ne redeştepte mândria naţională, măcar pentru o zi. E mult prea mult parcă pentru a şterge cu buretele într-o zi de sărbătoare. Nu, să nu mă credeţi cu ce-am spus cu rezervaţia, mai sus în text. Pur şi simplu mi-au luat-o literele înainte gândului. Se mai întâmplă. Deocamdată aşteptăm, vedem la vară ce şi cum va fi, cu încredere că Ziua limbii române n-o va lua pe calea deschisă de alte sărbători precum Ziua pământului, Ziua mondială a sănătăţii, Ziua îndrăgostiţilor, Ziua internaţională a drepturilor de autor, Ziua sportului sau multe alte zile aşezate strategic în calendar. Să zicem că e de bine, vorba unui bun prieten: „dar dacă puneau ziua asta în 29 februarie, nu era mai rău?”. Abia aştept să ne zicem „La mulţi ani!” de Ziua limbii române.
