“Noi stăpânim arta pământului şi puterea focului”, se mândresc pe bună dreptate cei ce duc mai departe meşteşugul zămislirii cahlelor la fabrica medieşeană Teracota.
Autor: Milu OLTEAN
Una dintre tradiţiile saşilor de pe meleagurile Mediaşului s-a perpetuat şi în ziua de azi face cinste oraşului. În universul fabricii de pe strada Stadionului trăieşti basmul unei lumi simple şi pline de semnificaţii, în care elementele primordiale ale lumii se îmbină sub ochii tăi, dând naştere unor adevărate opere de artă, care biruie timpul.
Atelierele-sanctuar
Incursiunea printre forme, meşteri, coridoare, cuptoare şi planşete este şi o veritabilă lecţie de istorie, un adevărat traseu iniţiatic, ce te poartă prin tainele pământului, aerului, apei şi focului. Cu ajutorul directorului fabricii, Nicoleta Stoica, un ghid pasionat şi dedicat muncii pe care o face, am reuşit să pătrundem misterul. “Fabrica de teracotă din Mediaş a fost înfiinţată în anul 1906 şi avea 25 de muncitori. De la începuturi, a fost cu capital integral privat, având ca patron un cetăţean român de origine germană, pe nume Iulius Gref, care a vândut-o apoi, în anul 1938, unui cetăţean român, Ioan Rusu. De la acesta, fabrica a trecut în proprietatea statului, prin naţionalizare, fiind parte componentă din Cema Sibiu. În anul 1997, fabrica a trecut din nou în proprietate privată, având ca obiect principal de activitate producerea şi comercializarea cahlelor din teracota presate manual pentru sobe şi şeminee. De la înfiinţare, fabrica a funcţionat fără întrerupere”, povestește Stoica.
Taine bine păstrate
Procesul tehnologic începe la atelierul de creaţie, acolo unde meşterii dibaci toarnă în ipsos orice forme imaginate de mintea omenească. În acest timp, în alt atelier se amestecă în formule secrete pământul de feluri diferite cu apă, iar aici intervin reţetele secrete de amestec al argilelor cu şamota şi procedeul de angobare, care presupune un amestec separat din caolin şi argilă de Medgidia, pentru obţinerea culorilor deosebite şi pentru fidelizarea altor nuanţe. Formele şi materialul ajung mai apoi la ceramişti, cei care dau viaţă cahlelor, prin presare manuală, produsele fiind mai apoi așezate la uscat. În ultima fază, cahlele iau calea glazurării şi pictării, operaţiuni executate tot manual, iar mai apoi sunt introduse în cuptoare. După ardere, cahlele sunt produs finit. “Procedeul tehnologic de producere manuală a cahlelor din teracotă s-a transmis generaţii de-a rândul, ceea ce dă posibilitatea execuţiei oricărui model şi asigură o structură omogenă, compactă a masei din teracotă. Prin perpetuarea acestui procedeu manual şi prin menţinerea reţetei originale proprie, utilizat de la înfiinţarea fabricii, plăcile din teracotă pentru sobe şi şeminee se produc din argile uşor fuzibile şi argile refractare, care în amestec cu nisipul cuarţos se ard la temperaturi de 950-1000 °C. Argilele provin din cariere naturale consacrate în industria cahlelor din teracotă şi împreună cu procedeul de presare manuală le conferă pieselor obţinute o serie de calităţi, prin care se disting de cahlele obţinute prin procedee mecanice: conductibilitate mijlocie, piesele din teracotă lasă căldura să treacă prin ele, acumulare rapidă de căldură pe care o placă o păstrează şi o radiază timp de mai multe ore, chiar şi după ce s-a stins focul în vatra sobei, iar rezistenţa la şoc termic este ridicată, datorită arderii cahlelor la temperatura de vitrificare, care face ca soba sau şemineul construit să reziste cel puţin 50 de ani la cicluri repetate de încălzire”, detaliază directoarea fabricii.
Sute de modele
Teracota Mediaş are capacitatea de a reproduce modelele personalizate ale clienţilor şi de a asigura tiparele necesare producţiei de serie. Fabrica asigură, prin colaborare, şi montajul sobelor de teracotă, comenzile fiind luate în funcție de dimensiunile solicitate. Toate piesele produse au suprafaţa acoperită cu glazuri fără metale grele, iar materialele folosite se pot încadra în categoria materiilor prime ecologice. Glazurile sunt aplicate manual şi conferă rezistenţă la agenţi chimici, dar şi un aspect plăcut. “Cahlele se produc în culorile ocru, maro, coniac, alb, verde, albastru cobalt, vişiniu, policrom bej-maro, pictate. Producem la ora actuală peste 200 de modele de cahle pentru sobe de teracotă, care pot fi simple sau ornamentate cu modele geometrice şi decorative, glazurate multicolor şi pictate manual, în diferite mărimi şi forme”, explică Nicoleta Stoica. De asemenea, se pot realiza combinaţii moderne din cahle de teracotă, plăci de marmoră, sticlă refractară şi accesorii metalice.
Concurenţă acerbă
La această oră, fabrica are 31 de angajaţi şi produce mai ales pentru piaţa internă. “Promovăm calitatea şi produsele manuale şi ne dorim consolidarea poziţiei pe piaţa internă şi intrarea pe cât mai multe pieţe externe. Am avut contracte cu Germania, Italia şi Ungaria, iar în acest an am intrat şi în Franţa şi Rusia. Avem încredere că vom realiza ceea ce ne propunem, mai ales că managementul fabricii a reinvestit tot timpul profitul, tocmai din dorinţa de a fi competitivi pe piaţă”, dezvăluie Stoica.
Clienţi “pe sprânceană”
Sobele din teracotă realizate de Fundaţia “Mihai Eminescu Trust” prin programul de restaurare a caselor săseşti din Viscri sau sobele din conacul prinţului Charles de la Mălâncrav sunt executate din cahle produse la Mediaş. La fel şi sobele Banffy construite la conacul Moldoveneşti din judeţul Cluj şi cele pictate din cadrul unui program de restaurare din Copşa Mare. Una dintre comenzi a venit chiar din partea fundaţiei patronate de mama actorului Ethan Hawke, Leslie, pentru fundaţia sa din România. Acestui portofoliu i se adaugă şi lucrări precum renovarea Teatrului de Artă din Deva, unde s-au executat ţiglele glazurate pentru acoperişul clădirii şi plăci de acoperire a faţadei executate din ciment de restaurare şi montajul acestora pe faţada clădirii, precum şi restaurarea sălii festive a Colegiului Naţional “Aurel Vlaicu” din Orăştie.
Renăscuţi din propria cenuşă
În 1994, Teracota a trecut printr-un moment de cumpănă, atunci când, în urma unui incendiu puternic, a ars în proporţie de 60 la sută. Asemeni legendarei păsări Phoenix, unitatea medieşeană a renăscut din propria cenuşă şi a mers mai departe, continuând producţia cahlelor de teracotă.
