Ne-am obişnuit cu lozincile care ne sfătuiesc să consumăm sare cu măsură, care ne atenţionează despre consumul excesiv de alcool ce dăunează grav sănătăţii, dar tare mi-ar place să văd pe ecrane şi o altfel de atenţionare: „Puterea seduce şi tâmpeşte“.
 |
| Milu OLTEAN |
Aviz amatorilor. Circul care bântuie în clasa politică are la bază seducţia puterii şi credinţa într-o funcţie veşnică. Altfel, nu-mi explic ignoranţa la adresa celor mulţi şi nici luptele nesfârşite sau bătaia de joc.
Facem ce facem şi iar o punem de-un referendum. Sătui de chicoteli prin culise, de cumetrii şi divorţuri, din când în când politicienii îşi întorc şi faţa spre popor, că în rest stau cu altă parte. Iar când se uită spre ţară, aleşii urlă în gura mare: „referendum“. Pentru Constituţie, pentru preşedinte, pentru aderare, pentru neaderare, pentru Parlament unicameral, pentru reducerea numărului de parlamentari, toate dezbaterile aruncate-n ochii poporului sunt doar nesfârşite maşinării de culise, prin care taberele beligerante îşi aruncă printre dinţi: „ba pe-a mă-tii!“. Iar ca să vedeţi mecanismele perverse de box nu trebuie decât să vă uitaţi cu atenţie la dansul celor aflaţi la putere, care n-au nicio treabă cu poporul, ci doar cu orgoliile proprii. Oricum dorinţa poporului, aşezat formal în postură de arbitru, nu contează, ci se menţionează aşa în grafice, statistici şi sondaje de opinie. La ordinea zilei sunt schimbările în Constituţie, iar una dintre ele vizează coborârea pragului cvorumului necesar pentru modificări constituţionale la 30%. Şah la Băsescu din partea USL, ca aducere aminte a glonţului care trecut pe la urechile preşedintelui anul trecut, la referendumul nevalidat din cauza lipsei de cvorum. Şi cum niciun „bine“ nu poate rămâne nerăsplătit, Băsescu îşi încordează muşchii şi anunţă pregătirea unui referendum, care vizează trecerea la un Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300. Păi, parcă asta s-a mai întrebat odată, nu-i aşa? Dar e prea frumoasă ocazia s-o ratezi şi să nu le-o serveşti adversarilor cu armele lor. Politicienii sunt seduşi iremediabili de putere, iar toate jocurile pe care le fac şi le desfac sunt pentru a-şi împlini poftele, departe de realităţile zilei şi de popor, această pseudo-putere suverană. Dincolo de contre şi ghionturi pe la colţuri nimeni nu vorbeşte despre preţul gazelor care stă s-o ia la sănătoasa, despre scumpirile energiei electrice, despre preţul pâinii, despre preţul benzinei, despre datoriile acumulate la FMI, despre privatizările eşuate, şmenurile economiei negre, lipsa locurilor de muncă şi măsuri zero de creştere economică. Nu-s prea multe de spus, în ansamblul ei întreaga clasă politică se zbate în propria neputinţă şi vânează momente de declin ale adversarului pentru a porni lupta. Iar aceste lupte nesfârşite nu fac să ne dezbine tot mai mult şi să ne înverşuneze unii împotriva altora, sub spectrul unei puteri care oricum se(duce).
