În plină toamnă, mii de buburuze apar în parcurile şi cartierele Mediaşului. Fenomenul a fost semnalat mai ales în Gura-Câmpului. Specialiştii spun că este un lucru foarte rar pentru această perioadă a anului, dar nu avem motive de îngrijorare.
Autor: Margareta LUPU
Aceste superbe zile de toamnă au fost completate în multe zone ale județului de un peisaj unic. Mii de buburuze, cunoscute popular şi ca mămăruţe, au invadat spaţiile verzi şi grădinile oamenilor. Chiar solistul Aurel Tămaş s-a trezit cu una în palmă, duminică, în timp ce le cânta turiştilor la Zilele Culturale ale Judeţului Sibiu. Specialiştii Direcţiei de Sănătate Publică şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Sibiu pun acest fenomen pe seama anomaliilor meteorologice. „Mămăruţele sau buburuzele, cum se mai numesc ele în anumite zone ale ţării, sunt insecte care hibernează. Temperaturile foarte scăzute de la începutul acestei toamne le-au determinat să intre în hibernare. Apoi vremea s-a încălzit, iar mămăruţele, aşa cum este ciclul lor natural, s-au trezit din hibernare şi au început să se hrănească şi să se înmulţească. Aşa se explică apariţia lor atât de ciudată în zone precum cele din nordul judeţului şi nu numai“, explică dr. Ioan Penţea, purtătorul de cuvânt al DSVSA Sibiu.
Insecte folositoare
În general, buburuzelor le place să mănânce afide sau păduchi-de-plante. Unele buburuze adulte pot consuma în timpul vieţii lor mii de afide, chiar şi larvele lor au mare poftă de mâncare. Micuţele animale sunt fie rotunde, fie ovale, corpul lor având formă semisferică. Deşi au o nepotolită poftă de mâncare, majoritatea nu depăşesc 12 milimetri în lungime. Delicatele aripi posterioare cu care zboară sunt acoperite de aripi tari, lucioase, cu modele colorate, după care recunoaştem buburuzele. Deşi buburuzele sunt cunoscute ca fiind roşii cu puncte negre, cele aproximativ 5.000 de specii se diferenţiază printr-o varietate de combinaţii de culori. Unele sunt portocalii sau galbene cu puncte negre. Altele sunt negre cu puncte roşii. Există şi buburuze fără puncte, iar unele au dungi sau pătrăţele cum sunt cele de pe tabla de şah. Ciclul de viaţă al multor specii nu durează mai mult de un an. Iarna, exemplarele adulte hibernează în locuri uscate, ferite. Când vremea se încălzeşte, ele se trezesc şi încep să zboare în căutare de plante pline de afide.
Ioan PENŢEA | purtător de cuvânt DSVSA Sibiu: „Aceste insecte nu sunt doar simpatice, ci şi foarte folositoare. Ele se hrănesc cu pureci şi păduchi de plante, deci nu fac niciun rău, dimpotrivă.“
Înmulţire rapidă
După împerechere, femela depune pe partea de dedesubt a unei frunze, lângă o rezervă bună de afide, un ciorchine de ouă galbene minuscule. „Din fiecare ou iese o larvă cu şase picioare care seamănă mai mult cu un mic aligator fioros din care nu te-ai aştepta să iasă o buburuză. Întrucât mănâncă întruna afide, larva creşte în scurt timp aşa de mult că nu mai încape în piele, iar după ce năpârleşte de mai multe ori, se prinde de o plantă şi produce învelişul de pupă. În interiorul pupei, larva continuă să crească până când, în final, iese adult. La început are corpul moale şi fără culoare şi de aceea rămâne pe plantă până când acesta i se întăreşte. Punctele caracteristice apar într-o singură zi. Duşmanii nu vor să aibă de-a face cu colorata buburuză. Când este ameninţată, buburuza împroaşcă de la încheieturi un lichid galben, urât mirositor şi cu un gust îngrozitor. Prădătorii, cum ar fi păsările sau păianjenii, nu uită niciodată prima lor întâlnire cu buburuza. Culorile ei vii le amintesc mereu de neplăcuta întâlnire“, explică Penţea ciclul de viaţă al mămăruţelor.
