Psihologie, spirit cavaleresc, cercetare, motoare şi limbi străine. Mai multe segmente, un singur om: medieşeanul Radu-Ioan Popa.
Autor: Milu OLTEAN
V-aţi gândit vreodată că există o legătură între tainele minţii omeneşti, spade, coifuri, spirit cavaleresc şi libertatea pe care ţi-o dă o plimbare în şaua motocicletei? Cum se împacă, oare, o carieră universitară de succes cu pasiunea pentru lupte medievale şi motociclete? Excelent! Exemplul în acest sens este medieşeanul Radu-Ioan Popa, de 29 de ani, care din această toamnă este lector universitar doctor la Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, iar în timpul liber este pasionat de călătorii cu motocicleta şi un demn reprezentant al Ordinului Cavalerilor de Mediaş.
Un umanist prin tainele minţii
Radu este absolvent al liceului medieşean „St.L.Roth“ - profil filologie, promoţia 2003, iar contrar formaţiei de licean s-a orientat către psihologie. Mărturiseşte că pasiunea pentru psihologie i-o datorează profesorului Jimmy Ionescu, „vinovat“ oarecum pentru traseul său profesional. Medieşeanul a ales Timişoara pentru a studia psihologia şi, chiar dacă iniţial s-a gândit la o carieră în domeniul clinic, ulterior a ales resursele umane. „Psihologia mi s-a potrivit ca o mănuşă, asta şi datorită profesorului Ionescu, cel care a reuşit să ne stârnească pasiunea şi curiozitatea pentru această ştiinţă. Am fost, cred, vreo 3-4 colegi care am mers la psihologie, cei mai mulţi la Cluj. Eu, fiind aşa, mai rebel, am mers la Timişoara“, îşi aminteşte Radu. Avea de gând să se apropie mai tare de psihologia clinică, medieşeanul a fost prins în mirajul resurselor umane, iar ulterior a încercat să găsească punctele comune între clinic şi organizaţional. A absolvit facultatea ca şef de promoţie, iar traseul său profesional era abia la început.
Master la Timişoara, doctorat la Bucureşti
Au urmat doi ani de master, în care s-a specializat la Timişoara în domeniul psihologiei muncii şi psihologiei organizaţionale. În această perioadă, tânărul a fost selectat pentru angajare ca preparator universitar la aceeaşi facultate la care era şi student. „Pentru mine a fost o perioadă extraordinară, deoarece am avut acces spre munca de cercetare. În România este esenţial să fii în mediul universitar pentru a avea acces la cercetare, iar pentru mine faptul că am lucrat în acel mediu a fost o uşă deschisă. Practic, am fost atras mai mult de munca de cercetare, decât de catedră, iar din acest punct de vedere chiar a fost o perioadă bună pentru mine, cu numeroase posibilităţi“, ne-a mărturisit Radu. Pasul logic a fost înscrierea la doctorat, tot în domeniul organizaţional, şi obţinerea titlului de doctor, în Capitală. „În primul an de doctorat am încercat să fac naveta la Bucureşti, dar am ajuns să mă mut acolo, pentru că era un volum mare de muncă şi nu puteam lucra permanent între două trenuri. La Bucureşti am lucrat în cadrul laboratorului de psihologie experimentală şi mi-am continuat studiile ca doctorand cercetător în cadrul Universităţii. Când am terminat doctoratul, primul gând a fost să mă întorc acasă“, ne-a spus Popa.
„Avem treabă aici“
Chiar dacă a fost de multe ori plecat peste graniţă, la diferite specializări, stagii de pregătire şi schimburi de experienţă la diferite institute de profil, Radu n-a avut niciodată tentaţia de a lucra în străinătate. Conştient că munca de cercetare în România este o adevărată provocare, medieşeanul spune că sunt multe lucruri de făcut şi aici. „Mă simt puternic atras de rădăcinile mele din Transilvania şi nu m-am gândit să plec niciodată de aici. Pe de altă parte, am văzut ce şi cum e «afară». E drept că au condiţii mai bune, sunt mai bine dotaţi, dar... până la urmă, ei se descurcă şi fără noi. Serios, chiar avem o grămadă de treabă în ţară, aşa că nu înţeleg de ce trebuie să plecăm. Am avut experienţe plăcute peste graniţe, dar cred că, cel puţin pe segmentul de psihologie pe care m-am specializat, în România sunt foarte multe de recuperat“, este de părere Popa.
Provocarea ULBS
Din această toamnă, Radu a acceptat să vină la ULB Sibiu, ca lector la catedra de sociologie, pentru că, spune el, e o mare provocare, având în vedere că mediul universitar sibian şi-a propus să formeze generaţii viitoare de specialişti în resurse umane. „Este un proiect nou şi mă bucur că sunt parte din el. La Sibiu, provocarea este de a dezvolta o secţie de specialişti pe resurse umane. Deja sunt studenţi în anul II, iar toamna acesta avem studenţi în primul an. Universitatea sibiană are viziune şi strategie, iar aici dorim să aducem o abordare nouă prin care să-i aducem faţă în faţă companiile de pe piaţa muncii cu studenţii, încercăm să adaptăm cunoştinţele în funcţie de cerinţele de pe piaţă. Suntem şi noi curioşi de rezultatele pe care le vom avea. Asta vom vedea peste câţiva ani. Cert e că muncim cu pasiune şi seriozitate“, povesteşte Radu-Ioan Popa.
Radu-Ioan POPA | psiholog: „Mi se părea că domeniul psihologiei clinice e unul mai vast, cu o gamă mai largă de opţiuni, dar am ales mai apoi domeniul resurselor umane, fiind fascinat de intersecţia dintre domeniul clinic şi psihologia personalităţii. Chiar şi organizaţiile se «îmbolnăvesc» şi au nevoie de intervenţii pentru a fi «vindecate». Lucrarea mea de licenţă s-a axat pe îmbunătăţirea abilităţilor la studenţi, în ceea ce priveşte capacitatea de memorare, relaţionare, sănătate fizică şi mentală.“
Heraldul Radu de Alba
Dincolo de psihologie, Radu este şi un pasionat de istorie, iar această pasiune l-a apropiat de Ordinul Cavalerilor de Mediaş. A început de la rangul de scutier, iar mai apoi a fost ridicat la rangul de cavaler în cadrul unui spectacol din Cetatea de Scaun a Sucevei. „A contat pasiunea pentru istorie, aşa m-am apropiat de ei. Sunt oameni extraordinari, care fac lucruri de foarte mare calitate, în spatele cărora stau ore de muncă, eforturi şi pasiune. Am fost ridicat la rang de cavaler, iar numele meu de scenă a fost Heraldul Radu de Alba. Pot să spun că activitatea aceasta mi-a adus foarte multe satisfacţii, printre care una specială legată de proiectul «Dinastia Basarabilor», care se vrea un lung metraj. Am participat alături de colegii mei la filmări la Feteşti şi la Mediaş şi e un lucru de care suntem cu toţii mândri“, a dezvăluit Popa. Acesta mai are un motiv de mândrie legat de activitatea sa alături de cavaleri: s-a implicat într-o serie de proiecte legate de reconstrucţia anumitor cetăţi medievale din Ardeal.
În şaua motorului
Radu este şi un iubitor al motocicletelor, iar ori de câte ori are ocazia nu ezită să dea o raită prin împrejurimi în şaua motorului său, Honda Rebel. Chiar dacă nu este un biker pătimaş, se declară atras de tot ceea ce înseamnă motoare şi nu se dă în laturi de la a rezolva în propriul garaj orice neajuns legat de mecanică. Dincolo de toate, însă, plăcerea unei călătorii la viteză mică prin satele din zonă este totdeauna un prilej de relaxare. „Pasiunea aceasta am moştenit-o de la tata, care a avut şi el o Java californiană. Am început cu trotinetă, bicicletă şi am ajuns să-mi fac permisul pentru motor. Nu sunt tipul de rebel clasic în şaua motorului, dar mă relaxez ori de câte ori am ocazia să fac o tură prin zonă. Pentru mine, e o modalitate de a fi mai aproape de peisaj, de lucrurile care sunt în jur. Nu sunt un adept al vitezei, ci mai mult a plimbării de plăcere. Cred că nu e nevoie de multe lucruri pentru a fi fericit. Ţine de noi să ştim să fim fericiţi cu toate cele pe care le avem“, conchide medieşeanul.
Traducător pentru Ethan Hawke
Pasionat de limbi străine, în perioada 2004-2006, Radu-Ioan Popa a fost colaborator al editurii Humanitas şi a reuşit performanţa de a traduce în limba română cartea „Miercurea cenuşii“ a cunoscutului actor hollywoodian Ethan Hawke. „M-am întâlnit cu actorul la o gală la Bucureşti, organizată prin fundaţia mamei sale, Leslie. A fost o întâmplare fericită, una din rarele ocazii în care un traducător se întâlneşte cu autorul“, se mândreşte Popa.