Decembrie, cu denumirea populară "Undrea", este una dintre cele mai bogate luni ale anului când vine vorba de obiceiuri şi superstiţii în zona judeţului Sibiu. În popor se spune că văzduhul se deschide în ajunul sărbătorii Sfântului Vasile, iar necuvântătoarele prind glas. Cei din vechime au stabilit reguli clare despre ce se face şi ce nu se face, ce se mănâncă şi ce nu în noaptea de Anul Nou.
Gospodarii au grijă de vite, păsări, de proviziile din pivniţe şi de starea grădinilor şi câmpurilor. Fetele se spală cu prima nea ca să fie frumoase şi drăgăstoase. Dacă începutul lunii este geros, aşa va fi timp de zece săptămâni; dacă este ger, vara va fi caldă, secetoasă; dacă latră câinii la lună, va fi ger; dacă este vreme moale, vara va fi ploioasă; dacă este ger şi zăpadă, anul viitor va fi mănos (grâu mult); dacă este ger uscat, va fi secetă în iunie; dacă ninge, iunie va fi ploios; dacă plouă de Crăciun, Paştile vor fi friguroase; dacă porcii mănâncă mult, va fi senin; dacă iepurii şi gâştele sălbatice se apropie de sat, va fi iarna grea. În ziua de 31 decembrie, "îngropatul" anului vechi şi ajunul Sf. Vasile, se spune că se deschid cerurile şi vorbesc animalele. Dacă este o zi senină, anul care urmează va fi secetos; dacă este înourat, anul va fi ploios; dacă este lună plină, va fi an mănos. Acum se joacă "Vergelul" şi alte practici de aflare a ursitului. Ţăranii ascund furca, să nu fie muşcaţi de şarpe. Noaptea dintre ani se petrece cu mâncare şi băutură - carne de porc, "că merge înainte", peşte, că este vioi. Nu se mănâncă pasăre, "că scurmă înapoi". Seara se lasă porţile descuiate şi lumina şi focul aprinse. Copiii colindă cu pluguşorul, sorcova, ţiganii cu capra, ţurca, vasilca. În Mărginimea Sibiului se "îngroapă" anul: ceata junilor aduce un "sicriu" cu zdrenţe şi îl arde în piaţa satului, în chiotele mulţimii.
sursa: Complexul Naţional Muzeal "Astra" Sibiu
