Suntem pregătiţi de schimbare?

Terenul mlăştinos de lângă Târnavă s-a transformat într-un cartier de blocuri ANL, colonia de pe strada Carpaţi a fost demolată şi în locul ei s-a ridicat un supermarket, la fel s-a întâmplat şi cu o parte din secţiile de la Vitrometan. Dealurile din jurul barajului s-au umplut de case, fosta maternitate a dormit câţiva ani în ruine, apoi a renăscut în Muzeul Gazelor. Reamenajarea pieţei centrale a oraşului stârneşte controverse. Suntem pregătiţi pentru schimbări?

Numai dacă facem o scurtă recapitulare a schimbărilor petrecute în ultimii 20 de ani în oraş, cred că avem destule de pus pe hârtie. Şi nu mă refer doar la schimbările produse prin privatizările postrevoluţionare, care au transformat la faţă Mediaşul industrial. Unele fabrici s-au topit, altele au fost demolate, altele au renăscut, altele au mers înainte. Schimbarea a atins oameni şi terenuri, a atins zone şi magazine, a schimbat destinaţii, a schimbat profile, a refăcut şi restructurat, chiar din temelii, dacă ne gândim la piaţa agroalimentară, la terenul viran cândva, pe care acum se înalţă o fabrică germană, la Spitalul care se schimbă la faţă, la fosta Şcoală de aviaţie, la Şcoala Piariştilor, la Casa Schuller, la clădirile noi ale Romgaz şi Transgaz sau chiar la biserica din inima cartierului Vitrometan. Aşadar, schimbările s-au făcut în tot oraşul şi în mod cert se vor mai face, pentru că aşa e mersul lucrurilor. Rezistenţa la schimbare nu cred că-şi are sens într-un oraş care îşi caută o nouă identitate după o perioadă industrială, care nu prea mai are de-a face cu realităţile Mediaşului de azi. Vrem locuri de muncă, vrem ca tinerii să rămână în oraş, vrem un trai mai bun, vrem spaţii de joacă moderne, vrem, vrem... Suntem pregătiţi pentru schimbări? N-am înţeles deloc înverşunarea cu care unii „anonimi“ de pe forumuri au pus arma la ochi şi au luat la ţintă orice fel de intenţie de remodelare a pieţei centrale a oraşului. Pentru că eu cred că acesta ar fi termenul corect folosit, remodelare a centrului, nu desfiinţare a parcului. Au fost puţine voci care s-au arătat interesate de o dezbatere publică cu argumente pertinente în favoarea sau defavoarea remodelării zonei centrale, au fost puţini cei care s-au arătat interesaţi de ce anume ar putea deveni piaţa centrală. Şi asta nu-i în regulă, pentru că pe acest tărâm trebuiau purtate schimburile de argumente. Pentru că marea miză a unei remodelări a spaţiului central ar putea fi tocmai transformarea acestuia într-un nucleu care să polarizeze energii, evenimente şi de ce nu, investiţii şi bani, cu alte cuvinte, transformarea centrului într-o adevărată inimă a oraşului. Schimbarea înseamnă forţă şi determinare, înseamnă proiecte de viitor, strategie şi hotărâre. Iar toate acestea se traduc printr-o agendă încărcată, care să trezească centrul la viaţă toate zilele dintr-un an, cu tot felul de evenimente, de toate felurile şi formele posibile şi imposibile. Sub spectrul unei astfel de schimbări, arbuştii, băncile şi boscheţii aşa cum sunt acum în centru nu-şi au funcţionalitatea, nici practic, nici estetic. O schimbare de asemenea profunzime se face cu determinare şi toate cărţile pe masă, care să ne arate tuturor că putem câştiga împreună. Altfel, n-ar fi decât o banală pavare a pieţei, o rearanjare simplă a băncilor şi a două-trei lampioane, iar după câţiva ani de plictis şi tras mâţa de coadă cu un festival şi-un târg, revenirea la iarbă, trandafiri, pace şi dragoste sub umbra teilor. Suntem cu adevărat pregătiţi de schimbare?