Genealogia Mântuitorului

În Noul Testament există două genealogii a Mântuitorului: una alcătuită de Sfântul Evanghelist Matei (1, 1-17), care este descendentă, coborând de la Avraam până la Iisus şi pe care o aflăm în Duminica dinaintea Naşterii Domnului, şi cea de la Sfântul Evanghelist Luca (3, 23-38), care este ascendentă, mergând de la Iisus spre strămoşii Săi după trup. 

Autor: pr. Dan GHEORGHIȚĂ

Din lucrarea Părintelui sucevean Vasile Mihoc, intitulată „Predici exegetice la Duminicile de peste an”, apărută la Editura Teofania din Sibiu, în anul 2001, reţinem următoarele mesaje:

1) Scriind o Evanghelie adresată în primul rând iudeilor, Sfântul Matei ţine să le spună cititorilor săi (dar şi nouă celor de astăzi), de la început, că Iisus, care etimologic înseamnă Domnul (Iahve) Mântuitorul, este Hristosul, adică Mesia. Deci prin adăugarea imediată la nume a titlului Hristos, Sfântul Matei dă o mărturie de credinţă, aceea că Iisus este Cel despre Care profeţii Vechiului Testament au prezis că va veni în lume să o mântuiască.

2) Evanghelistul adaugă că Iisus Hristos este „fiul lui David, fiul lui Avraam” (Matei 1,1). Deseori în Vechiul Testament, Mesia este desemnat ca „fiul lui David”, ca Unul care avea să fie Urmaşul prin excelenţă al marelui rege israelit. Numindu-l pe Iisus „fiul lui David”, Evanghelistul afirmă de fapt, că în El se împlinesc toate profeţiile mesianice.

3) Genealogia mateiană este împărţită în trei perioade , corespunzătoare unor etape destul de clar delimitate ale istoriei poporului ales. Aceste perioade sunt simetrice: „Aşadar, toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri” (v17). Numărul paisprezece este numărul lui David.

Se ştie că literele ebraice sunt folosite şi pentru notarea cifrelor: alef este 1, beth este 2, ghimel este 3, dalet este 4, he este 5, vav este 6 etc. Bazaţi pe această dublă folosire a caracterelor alfabetului, cei vechi practicau gematria, care constă în calcularea valorii numerice a unui cuvânt sau nume şi căutarea unei semnificaţii simbolice a numărului astfel obţinut. Prin gematrie, numele David este egal cu cifra 14. deoarece ebraica foloseşte o scriere consonantică (adică nu se scriu vocalele), David se scrie din 3 litere: daled + vav + daled (4+6+4= 14). Astfel, 14 înseamnă simbolic David. Evidenţiind trei serii de câte 14 neamuri, Sf. Matei vrea să întărească convingerea iudeilor că Iisus este Fiul lui David, adică Mesia. 

4) Numindu-L pe Iisus „fiul lui Avraam”, Sf. Matei afirmă, de fapt, că Iisus nu este un israelit oarecare, ci este Urmaşul făgăduit lui Avraam, Cel întru Care se vor binecuvânta toate neamurile.

5) În genealogia mateiană apar şi nume de femei. Ele nu sunt menţionate la întâmplare: Tamar a obţinut, prin înşelăciune, un moştenitor de la Iuda (Fac 38); Rahav era o desfrânată de neam canaanit (Ios 2, 1); Rut era o moabiteancă pe care Biblia o laudă pentru fidelitatea faţă de poporul lui Dumnezeu (Rut 1, 15-17); Betşeba, soţia generalului Urie, de neam hitic, se pare că nu a fost cu totul nevinovată de moartea soţului ei. Menţionându-le pe aceste patru femei în linia genealogică a lui Iisus, Sf. Matei relevă adevărul că Fiul lui Dumnezeu nu a venit numai pentru cei drepţi, ci şi pentru cei păcătoşi; nu numai pentru iudei, ci şi pentru neamuri. 

6) A cincea femeie menţionată în genealogia de la Matei este Sf. Fecioară Maria. Evanghelistul îl prezintă pe Iosif ca „logodnic al Mariei” şi ţine să precizeze că din ea S-a născut Iisus, Iosif neavând nici un rol la zămislirea Mântuitorului: Fecioara Maria „s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt” (v. 18). Iosif nu este decât tatăl adoptiv al Mântuitorului. El asigură legitimitatea naşterii Pruncului. Adevăratul tată al lui Iisus este Dumnezeu. El S-a zămislit în pântecele Fecioarei prin „umbrirea” puterii Celui Preaînalt (Lc. 1, 35). 

Ne punem întrebarea: dacă Iisus nu este fiul lui Iosif, ce rost mai are genealogia? La evrei, filiaţia legală are aceeaşi valoare, în ceea ce priveşte consecinţele pentru moştenitor, ca şi filiaţia naturală. Chiar dacă nu este fiul natural al dreptului Iosif, odată ce poartă numele lui, Iisus moşteneşte prerogativele familiei davidice, din care se trăgea Iosif. 

7) Punându-L pe Hristos în fruntea unei genealogii, Evanghelistul sugerează că precum Adam stă la începutul vechii umanităţi, astfel, Mântuitorul stă la începutul unei noi umanităţi, a unei umanităţi născute de la Duhul Sfânt. Spre deosebire de urmaşii primului Adam, urmaşii lui Hristos sunt născuţi din Dumnezeu (cf. In 1, 13).