Mediaş, ce vrei să te faci când creşti mare?

Puişor, ce vrei să te faci când creşti mare? Căpitan de navă. Aha, bun. Dar de ce? Să văd toată lumea asta. Hmm. Drăguţă, tu ce vrei să te faci când creşti mare? Doctor. Frumos, dar de ce? Să vindec toţi oamenii bolnavi. Între vis şi realitate stă, de regulă, un drum lung. Stau ore nesfârşite de muncă, sacrificii şi dorinţa de a reuşi. Mediaşule dragă, tu ce vrei să te faci când creşti mare?

N-am ajuns la dezbaterea publică legată de Strategia locală de dezvoltare a Mediaşului 2014-2020, la fel cum n-au ajuns şi mai bine de 99% dintre medieşeni. E o regulă ca oamenii să rateze genul acesta de discuţii, la care se vorbeşte complicat, pe un ton pompos, cu analize SWOT şi vectori de cine ştie care, studii comparative, despre clustere şi perspectiva corelării cu abordarea Strategiei de Dezvoltare Regionale a Regiunii Centru pentru perioada 2014-2020. Adevărul e că nu poţi condamna pe nimeni pentru neimplicare, parcă acasă ai fi mai percutant ascultându-ţi nevasta îmşiruindu-ţi analize despre cash-flow şi marketing? Dacă tot n-am ajuns la dezbatere, măcar m-am uitat peste documentul care se găseşte pe site-ul Primăriei. Iar ca sinteză aş spune că e un document care spune pe ce ai putea să cheltui banii, dacă i-ai avea. Şi nu prea face referire concret la cum anume să faci mai mulţi bani. Bani europeni, atrageri de fonduri, investiţii de la bugetul naţional... Perspectiva e frumoasă, când citeşti despre sprijinirea sectorului privat care să aducă locuri de muncă şi bunăstare, când ai în plan dezvoltarea unui obiectiv turistic major numit Ţara cavalerilor, când ţinteşti sprijinirea tinerilor întreprinzători şi vrei să-i integrezi pe pensionari în viaţa activă a urbei, când visezi cu ochii deschişi la terenuri de sport, parcuri moderne, parcări şi traversări subterane, autocare înţesate de turişti, branduri locale, dezvoltare, strategie. Nu-i rău deloc, doar că realitatea bate toate visurile. De pildă, Mediaşul aşteaptă de ani buni bani pentru reabilitarea fortificaţiilor medievale, bani care tot vin, dar nu mai vin. Pe de altă parte, populaţia e în scădere şi mult îmbătrânită, în timp ce tinerii nu prea găsesc motivaţii de a rămâne în oraş. Mi se pare că lucrurile au o dinamică mult mai complexă, iar realitatea din scripte nu prea bate cu realitatea din casele oamenilor. Eu cred că s-a schimbat niţel şi abordarea problemei, astfel că nu mai poţi să mergi la pescuitul clasic, cu o râmă stafidită în vârf de cârlig, aşteptând să intre peştele cel mare. Cred că pescarii curajoşi se aruncă în valuri, prind peştele de coadă şi-l aruncă pe mal. Nu mai poţi sta călare pe cal vorbind despre patrimoniu, medieval, cât de departe ai putea ajunge şi cât de frumoase sunt toate cele care ţi se desfăşoară în faţă. “La arme, oştenii mei!”, după cum ar fi spus înaintaşii. E drept că un pas înspre îndeplinirea visurilor Mediaşului e şi strategia de dezvoltare, dar dincolo de toate contează orele de muncă şi implicarea. Altfel, e frumos să visezi că vei fi doctor, inginer, căpitan, când nu prea-ţi spune nimeni despre ore, cursuri, examene, studiu... Mediaş, dragă, tu ce vrei să te faci când creşti mare?