Delicioasele reţete săseşti de odinioară sunt gata să iasă în lume. După aproape 20 de ani de adunat, selectat şi încercat în propria bucătărie, medieşeanca Aurelia Rusu este aproape de lansarea unei cărţi de bucate cu reţete săseşti. Toate una şi una. Evenimentul ar putea avea loc chiar cu prilejul Întâlnirii Saşilor Medieşeni.
Autor: Milu OLTEAN
Un şnaps, că aşa se cade şi e musai să-i urezi „noroc” gazdei. Brodelawend, o ciorbă consistent, numai bună de mângâiat burţile celor care degrabă se aşează la masă. Bun de tot. Friptură lăsată numai cât trebuie în arşiţa cuptorului şi chivernisită mai apoi cu un sos de vişine. Te lingi pe degete, nu alta. Iar, ca toate să fie în bună regulă, un lichiu împănat cu o ninsoare deasă de smântână sau o prăjitură cu rubarbăr, ori holundersirup din cele mai aromate flori de soc. Toate preparatele sunt făcute după reţete săseşti vechi, pe care Aurelia Rusu le-a strâns de 20 de ani şi pe care le-a încercat, una după alta, în bucătăria sa primitoare. Crema cremelor s-a strâns într-o carte de bucate săseşti, care e coaptă şi numai bună de scos din cuptor, pardon, tipografie.
Muzeu în numele saşilor de altădată
După o viaţă petrecută la catedră, în slujba literelor, medieşeanca în vârstă de 66 de ani şi-a urmat pasiunea de-o viaţă, aceea de a însufleţi obiectele care odinioară decorau casele din Transilvania. An după an, a tot adunat, ba o furcă, ba un fuior, ba un ştergar, ba un sfeşnic, ba o poză roasă pe margini cu oameni din alte vremuri. De colo un blid, de dincolo o ulcică pictată, rând pe rând în bătrâna casă săsească pe care a cumpărat-o la Bazna în ’90, au început să-şi găsească toate obiectele şi sculele un sens nou. Femeia se poate lăuda astăzi cu o colecţie impresionantă de obiecte de toate felurile din lumea satului de altădată, strânse în pacea de la „Casa Baronului“. La loc de cinste stau o sumedenie de obiecte care le-au aparţinut saşilor care au locuit în casă, până la plecarea în Germania, obiecte pe care Aurelia Rusu le-a îngrijit şi le-a pus în valoare, cum a ştiut mai bine. „Vă spun drept, m-a durut sufletul când am văzut ce se alege de multe case săseşti, mai ales când am umblat prin zonă şi am auzit că unii n-au avut ce face cu obiectele vechi găsite prin case şi prin poduri. Iar dacă n-au ştiu ce-i cu ele, le-au dat foc şi le-au aruncat. Când am început să adun obiecte vechi, nu m-am gândit niciodată că voi strânge atâtea, dar, odată strânse, mă bucur foarte tare că am ocazia să le arăt tuturor celor care-mi trec pragul. Aceste obiecte sunt moştenirea culturală a saşilor de pe aceste meleaguri, iar casa reprezintă o copie a unei gospodării săseşti de altădată“, povestește, mândră de muzeul ei, fosta profesoară.
Reţete săseşti
De la obiecte şi până la mâncare n-a fost decât un pas, pentru că Aurelia Rusu mărturiseşte că soţia fostului proprietar a ţinut ca reţetele săseşti de pe vremea bunicilor să rămână în casă. Gospodina noastră le-a preluat şi a început să întrebe după reţete şi prin vecini. Erau gustoase felurile scrise cu creion negru pe foi îngălbenite de vreme. Şi parcă niţel altfel de cum obişnuia să le prepare în bucătărie. „Am fost curioasă, am descoperit un univers nou, care avea însă multe feluri pe care într-un fel le cunoşteam din copilărie, spre exemplul, lichiul. Diferenţele pe care le-a remarcat prima dată erau la condiment. În bucătăria noastră românească, suntem legaţi de sare, piper şi paprică, pe când în reţetele săseşti am găsit şi busuioc, oregano, enibahar, dar şi renumitul chervăl, folosit la ciorba de miel, în fapt o plantă aromatică folosită în Franţa, unde poartă numele de hasmaţuchi. În privinţa saşilor din Bazna, ca particularitate, aş remarca folosirea rubarbărului la prăjituri, sucuri şi compoturi, rubarbărul fiind o plantă adusă de saşi în zona încă de acum o mie de ani“, ne-a spus Aurelia Rusu. Medieşeanca mai spune că saşii nu aveau o paletă gastronomică foarte variată, dar ştiau să mănânce bine, iar amprenta lor gastronomică se simte din plin în zonă. Despre saşi se mai spune că erau foarte riguroşi în ceea ce priveşte orele de masă, meniul sau respectarea unor anumite reţete, de la care nu acceptau nicio abatere.
Aurelia RUSU | profesoară pensionară: „Cartea este bilingvă, în română şi germană, iar fiecare capitol este ilustrat cu o poză cu o mâncare din categoria respectivă. Ici-colo, cartea mai e presărată şi cu fotografii din muzeu. Eu cred că este un act de restituire către comunitate a unor reţete străvechi, care pot intra din nou în circuit. Reţetele sunt o bogăţie a zonei noastre. Cred că este important să menţinem vie cultura săsească şi prin asemenea fapte.“
Peste 100 de rețete
De peste 20 de ani, Aurelia Rusu a strâns obiecte vechi şi reţete săseşti. Reţetele s-au rostuit una după alta şi acum a venit vremea ca cele mai bune dintre ele să vadă lumina tiparului şi să dea roată prin bucătăriile din toată lumea. „Mi-a venit ideea de a strânge cele mai bune reţete într-o carte de bucate săseşti, cred că acum vreo doi-trei ani. A durat până am făcut o selecţie, până le-am grupat, în aşa fel încât să prind reţetele cele mai populare“, ne-a mărturisit Aurelia Rusu. Cartea de bucate are 12 capitole, fiecare capitol având câte 10 reţete. În total sunt 120 de reţete tradiţionale, de la aperitive şi până la preparate din carne de pui, porc, vită oaie şi miel, de la ciorbe şi supe până la dulciuri şi dulceţuri, de la sosuri care de care mai gustoase până la delicioase conserve pentru iarnă.
Cu ajutorul municipalității
Cartea de reţete săseşti este un proiect desfăşurat în parteneriat cu Direcţia pentru Cultură din cadrul Primăriei Mediaş, la care şi-au mai adus contribuţia şi alţi parteneri. Ea ar putea fi lansată chiar cu prilejul Întâlnirii Saşilor Medieşeni, din perioada 13-16 iunie. „Ţin să le mulţumesc tuturor partenerilor implicaţi în acest proiect şi sper ca această carte să fie gata cât mai curând. Mi-aş dori să fie în cadrul Întâlnirii Saşilor Medieşeni, dar, dacă nu va fi posibil, sper să prind întâlnirea saşilor de la Bazna, din 8-10 august. Sper să fie o surpriză plăcută pentru toată lumea“, conchide Aurelia Rusu.
Holundersirup
Aurelia Rusu a cules de la Viscri reţeta deliciosului holundersirup, un sirop de soc concentrat. „80 de flori de soc, 5 kg de zahăr, 5 litri de apă, 120 de grame de sare de lămâie, cinci lămâi tăiate felii, trei linguriţe de salicilat sau aspirină tamponată, dacă se doreşte conservarea pe mai mult timp. Din toată compoziţia se obţin opt litri de sirop. Apa şi florile se lasă 48 de ore la macerat. Se strecoară, se adaugă zahărul şi se pune în sticle. Se bea cu sifon sau apă minerală“, povestește gospodina.
Brodelawend
Brodelawend e o ciorbă săsească deosebită. „Ciorbele lor seamănă cu o tocăniţă. Sunt mai consistente, se dreg cu amidon, au cantitate mai puţină de apă“, descrie Aurelia Rusu. Pentru această ciorbă e nevoie de 750 de grame de carne de vită sau porc, 6-8 cartofi tăiaţi cubuleţe, două-trei foi de dafin, 1,5 litri de apă, amidon dizolvat în apă. Se pune carnea la fiert în 500 ml de apă fierbinte, separat se călesc două cepe în puţin ulei si se pune în apa în care fierbe carnea. Când carnea e fiartă, se adaugă cartofii tăiaţi cubuleţe, un litru de apă sarată şi foile de dafin. „Se drege cu amidon dizolvat în apă şi oţet, după gust. Se ornează cu pătrunjel verde şi se mănâncă cu smântână“, conchide medieșeanca.
.jpg)
