Campionii fondurilor europene neaccesate

Iarăşi ne arată coana Europa cu degetul şi ne aşează pe primul loc al codaşilor la absorbţia de fonduri europene. Comisia Europeană nu ne menajează deloc şi ne spune verde-n faţă că habar n-avem cum să luăm banii din puşculiţa UE. În schimb, ne laudă la corupţie, la scheme meseriaşe de dosit banii publici, la sisteme şmechere de achiziţii, precum şi la ineficienţa celor care ar trebui să se intereseze, să controleze şi să urmărească ce se face, pe bune, cu bani europeni.

A devenit aşa un stereotip ca, din când în când, să ne trimită Comisia Europeană un croşeu, care ne trosneşte direct în falcă şi ne aruncă în corzi, aşa cum l-a mazilit Froch pe Bute. Numai că de fiecare dată aşteptăm numărătoarea şi gongul salvator. Alt meci, alte croşee, din care ne încăpăţânăm să nu învăţăm nimic. Stăm doar ca fraierii şi suntem număraţi. Iar din banii pe care-i primim, din când în când, nu ne obosim să învăţăm ce şi cum să facem pentru a lovi în plin bugetul UE, ci ne mulţumim să decretăm o stare de lehamite generală. Nu înţeleg de ce niciun guvern de până acum nu şi-a făcut prioritate zero din atragerea fondurilor europene, ci a preferat să se vaite de grele moşteniri din trecut. Pentru că ar fi fost aşa de simplu să faci pe toate coclaurile birouri de consultanţă, să plimbi prin toată ţara în lung şi-n lat echipe de meseriaşi care ştiu cum să scrie proiecte. Oameni pe care să-i plăteşti bine, pentru a-ţi aduce bani. Simplu ca bună ziua. Am cunoscut destui români cu iniţiativă, oameni destoinici, care ştiu să muncească şi să apuce lucrul, cărora tare bine le-ar mai fi prins să fie cineva care să-i îndrume, să le spună, să le explice şi să le scrie hârţogăria, conform cu cerinţele europene. Unii cu sapa, alţii cu mapa şi treaba era limpede ca lumina. Era prea simplă schema asta, să te duci cu fondurile peste oameni şi să-i ajuţi să facă ceva, un ceva din care pe termen mediu şi lung întreaga ţară ar fi avut de câştigat. Iar statul, ar fi avut şi el partea lui. Era prea simplu să fi tu, statule, cel care îi îndrumă pe cetăţeni şi le întocmeşte dosarele, pentru a aduce bani în ţară. Era prea simplu, prea la vedere, iar banii ar fi urmat trasee clare. De la puşculiţa UE la român în bătătură, fără să mai rătăcească prin conturi obscure. S-a preferat birocraţia, s-au preferat căile întortocheate şi tone de formulare, conformităţi şi neconformităţi. Numai cine-a trecut prin procedurile de accesare a unor bani europeni ştie ce drum lung şi plini de bolovani a avut de parcurs, cu zeci de drumuri la diferite instituţii, cu dosare peste dosare la verificări, cu umblături aiurea pe la uşi şi zile pierdute pe la diferite agenţii guvernamentale. După jonglerii ieftine şi birocraţie inutilă rapoartele Comisiei Europene ne pun în capul listei de codaşi la absorbţia de fonduri. Nu se putea altfel. Nici nu mai ştii pe cine să te superi, că de perindat s-au perindat toţi prin fruntea ţării, iar parlamentarii noştri de la Bruxelles n-au fost nici măcar în stare să se ridice în picioare şi să dea cu pumnul în masă când au cerut colegii europeni asomarea porcului românesc, scoaterea bicarbonatului din mici, mulgerea vacilor cu maşinării sofisticate, păstrarea caşului în putini de inox şi controlul la sânge al prunelor pentru horincă. Unu, doi, trei... nu ne trezim şi noi odată din pumni?