„Lada“ cu amintiri din Epoca de Aur

Contestată de unii, iubită de alţii, Lada reprezintă o parte importantă a istoriei automobilistice, mai ales în ţările estice, dar nu numai, ţinând cont că ruşii au exportat-o chiar și peste Ocean. Emblema sa amintește de corăbiile agile ale vikingilor, denumite rusește „lad'ya“. Fără îndoială, maşina Lada este unul dintre cele mai renumite branduri sovietice. Prezenţă obişnuită şi admirată pe şoselele noastre în anii '80-'90, Lada este acum o veritabilă maşină de colecţie, având în vedere că producătorii au încetat să mai fabrice modelele clasice. O Lada 2103 albă, cu faruri duble şi motorul în perfectă stare de funcţionare „doarme” de vreo patru ani în garajul unui medieşean.

Autor: Milu OLTEAN

Nicolae Orăştean are 76 de ani şi de când se ştie a fost pasionat de motoare şi şurubărit. Pasiunea l-a îndreptat spre meserie - maistru instructor motoare la fostul liceu MIU - acolo unde le-a insuflat şi altora pasiunea sa. Orăştean este mândru când îşi aduce aminte de tinereţea sa şi de faptul că a fost printre primii medieşeni posesor al unei motociclete K-175, undeva prin anii ’60. Mai apoi, familia şi-a dorit o maşină Dacia şi, aşa cum se obişnuia, banii au fost depuşi la CEC, urmând ca după cinci ani să primească și cheia. Numai că socoteala iniţială s-a schimbat în ultimul ceas. „Plătisem un avans prin ’77 pentru Dacie, care la acea vreme costa 75.000 de lei... o grămadă de bani! În ’80 mi s-a propus să iau Lada, tot nouă, şi n-am stat prea mult pe gânduri, mai ales că erau maşini de ultimă generaţie la acea vreme. Erau maşini străine! Am mai dat o diferenţă de bani, pentru că Lada costa 98.000 de lei. Maşina a fost ca un cadou de Crăciun în 1980, pentru că între Crăciun şi Revelion m-am dus la Bucureşti după ea“, îşi aduce aminte Orăştean.

„Tanc“ pe roţi

Medieşeanul zâmbeşte cu gândul la drumul spre casă, într-o Lada albă ca neaua de pe câmpuri, model 2103, cu motor de 1,5 litri, faruri duble şi încălzire. „Era spaţioasă, se conducea uşor, căldura funcţiona impecabil, avea faruri duble, patru viteze, era o maşină peste tot ce văzusem eu la acea vreme. Tăblăria era solidă. Din toate punctele de vedere, maşina inspira soliditate şi trăinicie. Era un lucru rusesc sută la sută, robust şi trainic. Cred că, dacă mai stătea vreo două-trei săptămâni în fabrică, ieşea de acolo un tractor mare sau chiar un tanc“, glumeşte Orăştean. Lada sa era o maşină admirată, având în vedere că era doar patra din Mediaşul de atunci. „Primisem ofertă s-o vând chiar înainte să merg s-o iau, dar nici n-am vrut să aud. Când am ajuns cu ea acasă, au venit vecinii, prietenii, familia să vadă maşina. Eram tare mândru de ea“, ne-a mărturisit Nicolae Orăştean.

De-a lungul şi de-a latul ţării

Lada a devenit un membru al familiei Orăştean. Au călătorit împreună de la munte la mare, de la deal la şes, de fiecare dată fără niciun fel de probleme. După Revoluţie, soţii Orăştean s-au încumetat chiar şi să treacă graniţa la bordul maşinii lor, care nu i-a dezamăgit niciodată. „Eu am avut mare grijă de maşină. Piesele de schimb se găseau mai greu decât cele de Dacia, dar cu «intervenţii» se rezolva. Am pus mereu piese originale pe ea, ştiu că unele le-am adus chiar eu de la Chişinău sau de la Kiev. Lada rusească a vizitat toată România, ba chiar după ’89 a trecut şi graniţa în Ungaria şi în Moldova de peste Prut“, ne-a spus proprietarul.

Pentru pasionaţi

Ultima inspecţie tehnică i-a făcut-o în 2008, iar din 2010 maşina „doarme“ în garajul din curtea casei. Nu pentru că s-ar fi săturat de ea, dar a vrut să încerce şi altceva şi a mai cumpărat şi un Opel. „Nici nu m-am gândit cumva să dau maşina la fier vechi. Aşa ceva nu se poate. E încă o maşină cu suflet, cu viaţă în ea, chiar dacă o ţin în garaj. A trecut printr-o reparaţie capitală a motorului la Tg. Mureş, a rămas numai blocul motor, în rest totul e nou. I-am schimbat uşile cu unele originale, noi. S-a mai pus praf, se vede că nu e folosită, dar astea nu sunt piedici pentru un pasionat“, crede Orăştean. Așadar, preţul de pornire este 1.000 de euro, dar medieșeanul e dispus să mai lase din preț în cazul în care cumpărătorul chiar îşi doreşte că readucă Lada la strălucirea de altădată. „Aş da-o, cu drag, cuiva pasionat, care s-o ia pentru a lucra niţel la ea şi pentru a se mândri cu ea. Am şi piese de schimb la ea, le dau toate. Dacă vine un om pe care-l văd pasionat şi interesat, mai scad din preț, să fie bine“, conchide Orăştean.

Mașini care au făcut istorie

Lada, un simbol al vieții urbane în blocul comunist, este produsă de AvtoVAZ (Volzhsky Automobilny Zavod), din regiunea rusă Samara. Pe piața sovietică, mașinile se vindeau sub marca Jiguli. Bazele fabricii de pe Volga au fost puse printr-un parteneriat semnat, în 1966, de ministrul Industriei de Automobile din Uniunea Sovietică, A.M. Tarasov, împreună cu directorul Fiat, Vittorio Valletta. Liniile de producţie se întindeau pe 270 de kilometri, iar în uzină lucrau 180.000 de persoane. Primele modele, care purtau vizibil amprenta stilului Fiat, au fost VAZ2101 sedan şi VAZ-2102 station-wagon. În 1972, a fost introdusă o versiune sedan de lux, VAZ-2103, care era bazată pe Fiat 124 Special şi care avea un motor de 1,5 litri şi faruri gemene faţă. În 1974, modelul original VAZ-2101 a primit un nou motor şi un nou interior, iar modelul VAZ-2102 a avut parte de aceleaşi îmbunătăţiri în 1976. Modelul VAZ-2106 a fost introdus în 1976 şi actualizat ulterior la o nouă versiune, VAZ-2103, cu motor de 1,6 litri. 2106 este cel mai vechi, dar şi cel mai popular model cu tracţiune faţă dintre produsele AvtoVAZ. Până în 2012, când s-a încheiat producția, Lada originală a atins un record de vânzări: 20 de milioane de exemplare fără nici o schimbare majoră de design.

Nicolae ORĂȘTEAN | proprietar Lada: „Pentru mine a fost o maşina tare rentabilă, o maşină care s-a încumetat şi să tragă o remorcă, dar şi să te ducă în siguranţă până în Maramureş sau la mare. Tare m-aş bucura să ajungă pe mâna unui pasionat.“