Un istoric medieșean pe urmele eroilor din cel de-al Doilea Război Mondial

Căutări, telefoane, întâlniri. Mai bine de 1.000 de kilometri bătuţi cu maşina personală, 22 de interviuri cu veterani care au supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial, fie luptând de partea germanilor înainte de 23 august 1944, fie prizonieri de război, fie luptând de partea ruşilor, după august ’44. Pasionat de istorie, medieşeanul Dan Ramf merge încă pe urmele veteranilor şi visează la un volum în care să păstreze pentru posteritate toate poveştile lor de viaţă.

Autor: Milu OLTEAN

O sumedenie de documente, mărturii, cărţi şi documentare fac lumină asupra celui de-al Doilea Război Mondial, conflictul armat considerat de specialişti a fi cel mai mare şi mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii. Se cunosc o sumedenie de fapte şi împrejurări, însă multe dintre ele stârnesc şi astăzi controverse în lumea istoricilor. Dincolo de documente, se regăsesc însă poveşti de viaţă ale supravieţuitorilor războiului. Pe urmele acestor poveşti a plecat acum mai bine de zece ani şi Dan Ramf, un antreprenor medieşean, absolvent al Facultăţii de Istorie din Sibiu.

Din poveștile bunicului

Dan Ramf are 39 de ani şi deține o spălătorie de maşini, dar, înainte de toate, el este istoric cu acte în regulă, aşa după cum atestă diploma de licenţă obţinută la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu în 1998. Istoria este pentru el o pasiune din copilărie, încă de când petrecea vacanţele la bunicii din partea mamei, în Ernea. „Bunicul din partea mamei, Ioan Ionaş, ne povestea întâmplările din cel de-al Doilea Război şi perioada de prizonierat. Era fascinant, copil fiind, să aud întâmplări cu tunuri, avioane, tranşee, lupte... De la dânsul am aflat că, în timpul războiului, conducătorul ţării a fost mareşalul Antonescu, secondat de Regele Mihai. Îmi aduc aminte că bunicul povestea de rege. Eu îl întrebam unde e, iar bunicul spunea că e în Elveţia, în exil. Pentru mine erau doar nişte poveşti de război, pe care ulterior le-am înţeles altfel, atunci când am ajuns să învăţ istoria la şcoală”, ne-a povestit Ramf.

A fost să fie Istoria

Dan a absolvit liceul „Axente Sever”, profilul filologie – limbi străine, în 1993, şi a dat la Drept la Sibiu, dar a picat. Se bucură şi acum, pentru că anul următor a intrat la Istorie. Aşa a avut ocazia să retrăiască poveştile despre război, cu documente în faţă. În anul IV de facultate, studiind evoluţia celor două războaie mondiale, Dan a discutat din nou cu bunicul său şi a fost marcat să confrunte realitatea martorului ocular cu cea din documente. „Împreună cu bunicul, am refăcut traseul pe care l-a parcurs în război. Era născut în 1920, a fost încorporat în 1942 şi a plecat pe front în 1943, împreună cu alţi 47 de camarazi, ca şi completare de escadron, la Vânători Călări - Dumbrăveni. Au ajuns la Kuban, în Rusia, unde au dus lupte grele împotriva armatei sovietice, divizia lor, a III-a de munte, condusă de generalul Leonard Mociulschi, fiind printre ultimele retrase în Crimeea. Au dus lupte grele în munţii Yalta, contra partizanilor, iar în 9 mai 1944, cade prizonier la cota 111 din Sevastopol. Stă prizonier un an şi jumătate la Sevastopol, unde a lucrat la reconstrucţia unei uzine electrice, iar apoi este eliberat şi revine în ţară, prin portul Constanţa, cu vaporul «Transilvania», fost «Regina Maria»”, povesteşte Dan despre bunicul său.

În trei judeţe

Încă de la 12 ani, Ramf şi-a înregistrat bunicul povestind pe casetă audio, pentru amintire. Nu se gândea că, peste ani, va ajunge să asculte poveştile de viaţă şi de pe front ale altor veterani. Cu ajutorul unui coleg de liceu, în decembrie 2000, l-a filmat pe bunicul, iar în mintea sa încolţise deja ideea de a culege cât mai multe mărturii vii, ale veteranilor războiului. A urmat înregistrarea lui Ioan Duda, născut în 1921 în Ernea, care a fost pe frontul din Moldova, în cadrul regimentului 82 Infanterie Târnăveni. „Am reuşit să adun mărturiile a 22 de veterani, un deportat de la Cernăuţi şi o săsoaică din Dumbrăveni deportată în Rusia, într-un lagăr de muncă, întoarsă acasă după cinci ani. Vorbim de veterani de pe Valea Târnavelor, din satul Boiu - judeţul Mureş, Dumbrăveni, Dârlos, Mediaş, Valea Viilor, Sibiu, Valea Lungă - judeţul Alba, Tăuni, Chesler, Sâncel şi Crăciunel”, a explicat medieşeanul. Poveştile l-au trimis de la unul la altul, astfel că Dan a bătut judeţele Sibiu, Alba şi Mureş. „Bucuria de a vedea veteranii de război, de a le asculta poveştile, compensează orice lipsă. Pe aceşti oameni i-am găsit prin Asociaţia Veteranilor de Război din Mediaş, iar aici îi mulţumesc colonelului în rezervă Aurel Blidariu şi secretarei Victoria Dalia, iar pe alţii, cu ajutorul primarilor şi preoţilor din satele colindate. De multe ori, am mers pe urmele veteranilor, aflând despre unul şi altul chiar de la cel pe care tocmai îl filmasem”, ne-a spus Dan Ramf.

Viaţa bate filmul

Istorisirile despre război au de toate: amar, durere şi dor, violenţă, moarte şi chin, dar şi câte un colţ de zâmbet. Cu răbdare, Dan le-a ascultat pe toate şi uneori a avut parte şi de surprize. În toamnă, pe când se afla în vizită la Aurel Rusu din Tăuni, de 93 de ani, soţia dânsului i-a spus despre Ioan Mija, 96 de ani, care a fost în război cu bunicul său, Ioan Ramf. Surpriza a fost completată de luciditatea veteranului, pe care l-a găsit apoi în Sibiu. Şirul evenimentelor este cunoscut de toată lumea, dar martorii oculari povestesc şi alte întâmplări din război. „Bunicul meu, Ionaş, povestea cum s-a întâlnit cu moartea de atâtea ori în tranşee, avea amintirea vie a unui proiectil care a ucis locotenentul din dreapta lui. Aurel Rusu din Tăuni povestea despre senzaţia de a simţi ţeava tancului în spate şi de mirosul sângelui camarazilor ucişi de tancuri. Locotenentul Aron Ispas din Valea Lungă povestea cum în timpul luptelor de la Budapesta, în 1944, când armata română era deja aliată cu armata sovietică, avioanele germane aruncau cu bombe incendiare asupra militarilor români, iar pentru a fi siguri că-i distrug, aruncau şi benzină. Mija îşi aducea aminte că era de pază la un depozit de şampanie în Crimeea şi trăgeau cu mitralierele la ţintă în sticle şi se amuzau de spumă, uitând de ororile războiului. Cu amuzament, Nicolae Frăţilă din Sâncel povestea şi el că nu a reuşit să doboare niciun avion sovietic în 1942, la Cotul Donului - el fiind ochitor la tun -, acestea aflându-se la mare înălţime, dar dacă reuşea acest lucru, ar fi primit un premiu de 40.000 de lei”, povesteşte Dan câteva dintre isprăvile veteranilor.

Pagini prețioase

Povestea se scrie, medieşeanul încă e în căutare de veterani şi oricând aude de o informaţie interesantă se deplasează la faţa locului, pentru a întâlni persoana față în față. În toţi aceşti ani s-au adunat foarte multe materiale, mărturii vii, iar Dan Ramf se gândeşte că toate aceste poveşti ar putea fi prinse într-o carte. Mai ales că, de la an la an, oamenii care au trăit războiul sunt tot mai puţini. „Nu ştiu când ar putea fi gata cartea, e nevoie de un efort substanţial şi poate că aş avea nevoie şi de un sprijin material. Oricum, este un efort pe care aceşti oameni îl merită cu prisosinţă. Sunt convins că sacrificiile lor nu au fost zadarnice, iar modelul lor este oricând un model pentru toate generaţiile”, motivează istoricul.

Cercetător pe cont propriu

Toate drumurile, tot arsenalul pentru înregistrat, toate eforturile, Dan le-a făcut pe cont propriu. Practic, Dan Ramf este un adevărat cercetător printre poveştile de altădată, mărturiile înregistrate de acesta fiind adevărate documente legate de istoria noastră contemporană, de cel de-al Doilea Război Mondial.