Mă uit şi mă minunez. Căptuşit prin temniţele patriei după ce şi-a băgat mâna până la cot în “caşcavalul” naivilor FNI, după acuzaţii de şantaj şi favorizare a infractorului, Sorin Ovidiu Vântu face pe lupul moralist şi dă lecţii de epurare a patriei. “Sunteţi nişte proşti, fraieri în toată puterea cuvântului. Şmecherii suntem noi. Noi suntem un aspirator de resurse, tot ceea ce produceţi voi, luam noi”, aşa cuvântă cel echipat până mai ieri în zeghe. Iar soluţia e una simplă: “schimbaţi sistemul politic. Altfel, veţi continua să fiţi slugile noastre”.
 |
| Milu OLTEAN |
Vântu ştie el ce ştie, că doar nu degeaba s-a tras de şireturi cu politicienii ani la rând, făcând şi desfăcând iţele dintr-o politică amestecată cu interese economice şi financiare obscure. Într-o postare pe un site de socializare, SOV îmbracă haina cavalerului puritan, plecat în căutarea dreptăţii şi înarmat cu tăişul cuvântului. Loveşte în troaca porcilor, sperând ca lăturile să nu-i murdărească şi lui hainele şi să împroaşte doar în cei pe care el îi numeşte “generaţia facebook”. Un fel de “ba pe-a mă-tii” sau “pe ei, pe mama lor”. Într-un exces de zel verbal, Vântu zugrăveşte România în care îşi face veacul: o ţară căpuşată de şmecheri, în care fraierii sunt buni doar să îngroaşe conturile celor care ştiu să “combine”, o ţară în care un grup de “băieţi deştepţi” fac jocurile din spatele butoanelor, prin care dirijează politicienii şi “aspiră” resursele. Mai mult decât atât, în România lui Vântu, votul nu contează, iar dacă ar fi să conteze, ar avea grijă şmecherii să-l interzică. Guvernată de jocuri de culise, cu nebuni şi pioni insignifianţi, România nu are decât norocul de a-i schimba pe unii cu alţii, deopotrivă la fel de abili când vine vorba de băgat mâna în bani. Politicienii sunt cu gură mare în faţa fraierilor de alegători şi păpuşi de hârtie în faţa celor care îi scot la înaintare. Mă uit şi mă minunez cu câtă nonşalanţă îşi zugrăveşte existenţa într-o Românie fetidă tovarăşul Vântu şi cu ce rânjet în colţul gurii se autoinclude în tagma jefuitorilor, care lasă fraierii cu buzele umflate şi cu fundul gol. Vântu bate România la fund, cu speranţa vădită de a-i băga minţile în cap. Cel puţin aşa spune distinsul, care, la finalul unui discurs apoteotic, ce ne descrie o Românie garnisită cu şmecheri aureolaţi cu nimburi de sfinţi atotputernici şi cetăţeni insignifianţi transfiguraţi în gândăcei, ne oferă soluţia salvatoare: “schimbaţi sistemul politic. Altfel, veţi continua să fiţi slugile noastre”. Bine, nenea Vântule, păi matale spui că-i schimbăm pe unii cu alţii, iar o schimbare de sistem, aşa cum o vezi din colţul tău, n-ar face decât să amestece colcăiala, scoţând la iveală alte miasme. Până la schimbarea sistemului, mai trebuie făcută altă treabă, de care nu eşti străin, treaba cu zăbrele şi cătuşe. Poate că, totuşi, bate un vânt al schimbării, iar doamna cu talerele în mână şi cu ochii legaţi va face ceea ce trebuie şi îi va alinia pe băieţii de la butoane, trimiţându-i la şah şi table prin închisorile patriei. Nu de alta, dar răul trebuie stârpit de la rădăcină, iar rădăcinile sunt putrede şi adânc înfipte în pământ. Nu-i bai. Voinţă să fie, că treabă se face. Treaba asta cu şmecheria ţine până la un punct. Puţintică răbdare. Vântu bate, apa trece... faptele rămân!
