Vă mai aduceţi aminte cumva de Centura Mediaşului? Aceea pe care, după spusele politicienilor de toate culorile, ar fi trebuit să circulăm deja. O vrăjeală electorală, de doi lei, pe care ne-au fluturat-o pe la nas toţi miniştrii, secretarii de stat, şefii de organizaţii judeţene şi locale de partid, parlamentari, care s-au perindat prin oraş. Indiferent de partid. I-am ales, au plecat, au venit alţii. Centura, vot, ei cu ale lor, noi cu...
 |
| Milu OLTEAN |
Părea simplu acum aproape 10 ani, anormal de simplu pentru o ţară beteagă la cap, ca a noastră, ca Mediaşul să se pricopsească cu o ditamai centură ocolitoare, care să rezolve problema traficului intens şi de toate tonajele, prin oraş. Oare ce ne-a lipsit, că doar de câteva ori toate planetele de la primar, la Consiliu Local, la preşedinte de Consiliu Judeţean, la secretari de stat şi miniştrii păreau a se aşeza pentru noi? Greu de zis. Pe hârtie, centura era sexoasă tare, se arcuia armonioasă de la intrarea dinspre Sibiu şi până la ieşirea spre Sighişoara, cu viaducte, cu traversări şi porţiuni suspendate pe piloni, ce mai, o adevărată atletă cu muşchii zvelţi în soare. Parcă văd şi acum acea fructuoasă întâlnire de la Primăria Mediaş, acum ceva ani, când toţi şefii de la tot felul de instituţii de stat şi private din oraş şi din zonă au asistat la prezentarea efectivă a proiectului şi deja erau băgaţi “în priză” cu ceea ce avea să urmeze şi ce anume aveau, ei înşişi, de făcut. Mă încearcă emoţiile şi chiar îmi dau lacrimile când îmi aduc aminte de tot felul de miniştri şi secretari de stat care s-au perindat în toţi aceşti ani pe la Mediaş şi care, numai că nu au jurat, cu mâna pe Biblie, că Centura Mediaşului e o chestiune de zile. Ce conferinţe de presă, ce promisiuni, ce cuvinte, ce vremuri... N-a fost campanie electorală, locală sau generală, în care distinsa Centură să nu fie pomenită, cu voci sugrumate de intensitatea clipei. Pomenită şi condamnată să fie dusă la îndeplinire, ca o sfântă datorie pentru toţi medieşenii. Amin! A mai trecut un an, s-a mai schimbat una-alta, s-a dus pe Apa Sâmbetei creditul de la BERD, s-au căutat vinovaţi, s-au lansat acuze. Cine e de vină? Păi nu-i clar? Cei de dinainte. Şi uite-aşa vinovaţii au fost timpul alţii, iar Centura a rămas o veritabilă Fata Morgana, un vis interzis pentru medieşeni. Parcă dintr-o inerţie stupidă aplicată aşa, ca un electroşoc, unui muribund aflat pe pat de spital, chiar de câteva luni bune încoace au existat voci de vajnici miniştri, care susţineau că Centura e pe SEAP. Pentru cei mulţi, SEAP-ul înseamnă cam ce înseamnă interesul naţional pentru politicieni, adică, nimic. Aşa că feciorelnicei şosele acolo i-a uitat Dumnezeu numele. Unde-a înţărcat mutu’ iapa, pe SEAP. Mă tot gândesc numai că nu mai prea are sens să ne facem gânduri cu Centura asta a noastră, pentru că, dacă ne uităm niţel la nivel naţional, cam tot aşa de “bine” a mers treaba, iar dovadă stau autostrăzile lipsă la apel din toată ţara. Pe cine să mai doară capul şi de biata Centură a Mediaşului? Pe de altă parte, era culmea să avem Centură nouă şi asfalt ioc pe şoselele oraşului. N-o spun cu bucurie, ci cu tristeţe, ca oraş ne-am păstrat castitatea şi n-am permis în toţi aceşti ani să fim brăzdaţi de o şosea nouă. Iar pentru asta am merita mai degrabă o centură de... castitate. Că de cea ocolitoare, să-mi fie cu iertare, dar greu de crezut că se va mai vorbi altfel decât în campanii electorale.
