Carte de bucate electronică! Aproape 700 de reţete culinare, adunate pe singurul blog de profil din Mediaş

Aveţi chef să încercaţi ceva nou în materie de mâncare? Sunteţi în căutare vreunui gust mai aparte, sau, dimpotrivă, vreţi să vă aduceţi aminte de savoarea mâncărurilor din copilărie? Căutaţi pe Internet blogul Cristinei Pană din Mediaş! Vă aşteaptă aproape 700 de reţete, de la noi şi de pretutindeni din lume, toate probate pe parcursul a mai bine de șapte ani de existenţă a jurnalului culinar virtual: de la conserve şi murături la aperitive, ciorbe, tocăniţe, deserturi, băuturi, toate reţetele sunt însoţite de poze apetisante, numai bune de luat de model.

Autor: Milu OLTEAN

“Nu sunt un bucătar profesionist, dar îmi face plăcere să gătesc şi o fac din pasiune. Sunt o gospodină, aşa cum sunt multe alte femei”, se descrie modest, în doi timpi şi trei mişcări, Cristina Pană, de 36 de ani, care şi-a făcut obiceiul de a împărţi experienţele sale din bucătărie în lumea virtuală. Din pasiune pentru gătit, Cristina şi-a deschis un blog culinar, unde a adăugat reţetă după reţetă, mâncăruri româneşti, dar şi de pe alte meleaguri. “Cristina’s World” reprezintă azi o călătorie relaxantă şi savuroasă printre aproape 700 de reţete, gusturi şi arome familiare sau exotice, pe care le puteţi încerca, fără nicio rezervă, în propria bucătărie.

“Bucătăreală” din necesitate

Cristina Pană e născută la Medgidia, dar de vreo 14 ani a fost adoptată de Mediaş, asta după ce mama sa, originară din Mediaş, i-a propus să se mute cu familia în oraşul de pe Târnava Mare. Astăzi, Cristina e operator calculator la o firmă din oraş şi singura posesoare de blog culinar din Mediaş. Pasiunea pentru gătit n-a fost aşa, o toană, dar nici o dorinţă arzătoare, ci a venit ca o necesitate, încă de la o vârstă fragedă. Iar chimia dintre copii şi dulciuri pare a fi una perfectă. “Noi suntem 6 fraţi. Eu, fiind cea mai mare, a trebuit să mă descurc. Părinţii erau la lucru, trebuia să fac ceva de mâncare. Din ce îmi amintesc, primele încercări au fost lamentabile. Eram copil, credeam că le ştiu pe toate pe la 10-11 ani, aşa că am trecut prin etapa tocăniţei de cartofi cu făină mult peste cât trebuie. Dar, în bucătărie, din ce faci, înveţi tot mai mult. Prima dată, am descoperit că-mi place să fac dulciuri, mama chiar mă lăsa să fac prăjiturile pentru sărbători. Nu era ceva foarte complicat, adică nu erau reţete complexe, dar eram foarte mândră şi convinsă că fac cele mai bune prăjituri”, ne-a povestit Cristina.

Tata, profesor la bucătărie

Amuzată de amintiri, Cristina spune că mama sa, contrar aşteptărilor, prefera să facă orice altceva decât mâncare. Gătea, o făcea bine, dar nu era o ocupaţie care s-o atragă foarte tare. În schimb, capul familiei era un bucătar desăvârşit, care primea laude ori de câte ori trecea pe la bucătărie. Aşa că tata i-a fost un bun model, de la care a furat nenumărate secrete de bucătărie. “Tata face un grătar delicios, dar ştie şi cum să prepare carnea de vânat. Are tehnicile lui. De asemenea, de câţiva ani a trecut şi la plăcinte cu brânză, iar acestea sunt deosebite. Face o saramură de peşte foarte bună, ciorbe, tocăniţe, face orice. De la tata am învăţat multe, pentru că niciodată nu stătea singur în bucătărie. Ne chema să curăţăm una-alta, ba să tocăm legume. În timp ce îl ajutam, mai trăgeam cu ochiul”, ne-a spus Cristina Pană. Aceasta îşi aduce aminte că deja în liceu se descurca bine cu prăjiturile, care-i cădeau în sarcină la diferite ocazii, de sărbători, sau la aniversări în familie. “Tata glumea, spunea că e bine să învăţăm să facem mâncare, pentru că poate ne găsim soţi care nu vor şti să facă mâncare, aşa cum face el. Aşa am fost crescute în casă, ca multe alte fete, să ştim să facem de toate, tot ceea ce trebuie să ştie să facă o mamă în familia ei, tot ce trebuie să ştie o gospodină la casa ei”, lămurește ea.

Lumea Cristinei

După ce s-a căsătorit şi a născut o fetiţă, Cristina a început să frecventeze două forumuri pentru femei, pe Internet. La una dintre secţiuni era vorba despre mâncare, aşa că şi-a făcut curaj şi a început să posteze şi ea mâncăruri făcute acasă. Azi una, mâine alta, fetele au început să-i ceară reţete, dar şi să o îndrume spre blogging. “O fată mi-a zis într-o zi să încerc să fac un blog, pentru că am multe reţete, fac multe preparate. Blogul putea fi ca o carte de bucate electronică. De aceea mi-am făcut blog, pentru a avea într-un loc toate reţetele pe care le-am făcut. În iulie 2008 am început blogul”, ne-a povestit medieşeanca. Aceasta spune că nu s-a gândit că ar putea să stârnească interes, să primească vizitatori virtuali, dar că la vreun an de zile după ce l-a lansat la apă, s-a decis să fie mai activă în lumea virtuală. “La început era mai mult aşa un jurnal, dar am început să primesc reacţii la postările cu reţete, aşa că am decis să merg pe nişa aceasta culinară. Am început să postez mai des, iar astăzi pot spune că am numeroşi vizitatori, atât din ţară cât şi din străinătate. Am chiar şi cititori fideli, care urmăresc ceea ce postez”, ne-a spus Cristina Pană. Blogging-ul înseamnă un act de curaj. “Cine îşi face blog să nu se aştepte la laude. Lumea priveşte cu reticenţă un blog, li se pare puţin ciudat să-ţi arăţi mâncarea, farfuria, te consideră puţin ciudată sau foarte curajoasă. Nu toată lumea e de acord cu mâncarea pe care o gătesc sau cu ce anume mănânc. Unii spun că le place, că ar încerca, că au gătit, dar sunt şi 15-20% care comentează negativ, dar nu constructiv, ci cu o răutate gratuită. Fiecare cu părerea lui”, crede Cristina. 

Sute de reţete

Reţetele ei sunt variate şi provin din toate colţurile ţării şi chiar şi de pe alte meleaguri decât cele româneşti. Fiecare a fost degustată alături de cei dragi. Reţetele sunt de multe ori preluate din cărţi de profil, de pe alte site-uri de specialitate, de la prieteni, de la rude, auzite sau “furate” de te miri unde. Criteriul de bază al Cristinei înainte de a prepara ceva şi de a pune reţeta pe blog e acela că trebuie să-i placă lista ingredientelor. “Sunt toate categoriile de reţete, cam orice ar face orice gospodină în casa ei, pentru familia ei. Te miri şi tu când vezi câte poţi să faci, câte ştii să faci. Reţetele sunt şi din imaginaţie, din cărţi de bucate, de pe bloguri, dar întotdeauna spun de unde le-am luat. După o anumită experienţă, cam îţi dai seama ce merge cu ce, ce anume poţi face, e uşor să vii cu o reţetă proprie, ştii gusturile, îţi e uşor să le pui unele lângă altele şi să faci câte ceva. Încerc să împac gusturile din familie, să împac şi capra şi varza. De multe ori îmi iese”, este de părere Cristina Pană. 

Bucătărie creativă 

Medieşeanca spune că toate reţetele de pe blog, cu excepţia a două-trei, le-a făcut în bucătăria ei. Îi rămân în minte și alte experiențe, precum plăcinta dobrogeană făcută de soacra sa împreună cu micuța Teo, fata Cristinei. “Trebuie să ai curaj, să ieşi din monotonia tocăniţei de cartofi şi a ciorbei de fasole şi să încerci lucruri noi. Bucătăria e un spaţiu în care orice gospodină poate experimenta. Nu există limite, poţi încerca orice fel de combinaţii. Dacă iese, e bine, dacă nu, poţi face altceva. Nu trebuie să te dai la o parte, e bun ceea ce-ţi place ţie. Sunt dulciuri în care se pune ardei iute, nu trebuie să-ţi fie frică să experimentezi. Nu se poate întâmpla nimic rău, dimpotrivă, înveţi şi dacă nu e în regulă nu mai faci altă dată”, conchide Cristina.

Doamna… Toamna

Orice gospodină care se respectă acordă toamna o atenţie aparte murăturilor şi conservelor. Cristina preferă să facă doar câteva feluri, dar pe care familia le savurează cu plăcere. “Toamna chiar ai de unde alege! În Dobrogea, acasă, puneam pepeni mici la murat, dar pe aici nu e această tradiţie. Pentru a adapta reţeta, aici am luat pepene mare şi l-am tăiat felii, apoi l-am pus la murat. Delicios! Dulceaţa de ardei iute e o delicatesă. Ce să mai spun de murături asortate! Apoi vinete, anul acesta am copt şi am pus la borcan cred că vreo 40 kg. În materie de reţete, de ingrediente, e o mare libertate, în funcţie de gusturi. Orice reţetă se adaptează, suferă modificări, femeile vorbesc între ele, sunt foarte multe discuţii, mai pui una, mai pui alta, orice reţetă o adaptezi să-ţi placă. Pui mai multă sare, mai mult zahăr, pentru a ajunge la gustul care-ţi place”, spune Cristina.

Secrete în bucătărie

Întotdeauna legumele să fie ferme, să nu aibă pete negre sau să fie moi. Mai bine plătești mai mult pentru marfă de calitate. Nu folosi sare de masă, ci sarea mare.

Dacă nu se pun la fiert borcanele, neapărat trebuie întoarse pe capac până se răcesc, acoperite. Compoziţia se toarnă fierbinte, dar se întorc apoi fierbinţi pe capac, se lasă cel puţin 24 de ore. Nu pune zahăr cât scrie în reţetă, pentru că fructele diferă de la an la an în ceea ce priveşte dulceaţa și nivelul de coacere. Gustă pasta de fructe şi adaugă cât zahăr simți că trebuie. 

Red chilli chutney 

“Sub denumirea de dulceaţă de ardei iute am făcut cunoștinţă cu reţeta asta de sos acru-dulce-picant. Fetele de pe forumul Fabs.ro mi-au spus însă că, de fapt, minunăţia asta se numeşte chutney. Oricum s-ar numi, gemo-sosul ăsta este excepţional atât alături de legume cât şi alături de carne. Ingrediente? Doar trei: oţet, zahăr şi ardei iute curăţat de seminţe şi nervuri, în cantităţi egale. Mie din 500 g de ardei iute, 500 g de zahăr şi 500 ml oţet mi-au ieşit două borcănele (400g) şi jumătate de sos. Ardeiul iute l-am spălat şi l-am curăţat de seminţe şi nervuri, apoi l-am tocat mărunt cu ajutorul robotului de bucătărie. Am fiert oţetul cu zahărul până s-a îngroşat, ca şi un sirop de dulceaţă, apoi am adăugat ardeiul iute tocat şi am mai fiert până a ajuns la consistenţa dorită. L-am turnat fierbinte în borcane, am închis bine capacul, apoi am întors borcanele cu gura în jos pentru câteva minute. Borcanele le-am învelit apoi într-o păturică şi le-am lăsat la răcit până a doua zi”.

Pepene murat la borcan

Pepenele murat are gust dulce-acrișor și stă minunat lângă o friptură. Cu un pic mai mult dintr-un pepene de 4 kg umpli un borcan de 5 litri.

Ingrediente:

- un pepene roşu

- 7 căţei de usturoi curăţaţi de coajă

- 4-5 frunze de dafin

- o lingură boabe coriandru

- o lingură boabe piper negru

- crenguţe de cimbru

- saramură rece (o lingură de sare pentru murături la un litru de apă)

Pe fundul borcanului se așează jumătate din frunzele de dafin pregătite, doi căţei de usturoi, câteva boabe de piper şi de coriandru şi o crenguţă bogată de cimbru. Pepenele, spălat bine, se taie în sferturi, apoi fiecare sfert în felii grosuţe. Feliile le aşezi cu grijă în borcan, să nu rămână prea multe goluri. În timp ce aşezi feliile, adăugi pe rând şi din căţeii de usturoi rămaşi, precum şi din boabele de piper negru şi de coriandru rămase. La final, deasupra se pun frunzele de dafin rămase şi o crenguţă bogată de cimbru. Într-o cană gradată prepari saramura, dizolvând într-un litru de apă rece o lingură plină de sare pentru murături, apoi o torni încet în borcan. “Am avut nevoie de mai mult de un litru de saramură, dar eu va sfătuiesc să nu faceţi multă saramură dintr-o dată. Mai bine preparaţi câte un litru şi vedeţi cât vă mai trebuie”, este sfatul Cristinei.