marți, 10 noiembrie 2015

Publicat la 11/10/2015 12:29:00 p.m. de Anonim

Anul lui Timotei Păcurar | FOTO

2015 este de departe cel mai bun an pentru Timotei Păcurar. Ciclistul medieşean are 23 de clasări pe podium la competiţiile la care a participat, dintre care în 16 competiţii a câştigat primul loc. Seria foarte bună a culminat cu două titluri naţionale, unul obţinut la şosea şi unul la mountainbike. Păcurar nu vrea să se oprească însă aici şi intenţionează să urce cât mai sus în elita ciclismului românesc.


Autor: Alex PÎNTEA

Merge cu bicicleta de la trei ani, însă a început să pedaleze cu adevărat în anul 2011. Doi ani mai târziu, s-a îndrăgostit de mountain-bike, a participat la primul său concurs, iar de atunci rezultatele sale sunt din ce în ce mai bune. Aşa începe, pe scurt, relaţia dintre Timotei Păcurar şi ciclism, marea sa dragoste. „Prima dată am mers pe bicicletă la trei ani. În anul 2011, am avut o cursieră de şosea, veche din 1979, şi am început să fac distanţe de 30, 40, 50 de kilometri. De mountain-bike m-am îndrăgostit în 2013, atunci când mi-am luat o bicicletă, iar a doua zi m-am şi dus la primul concurs, Maratonul Făgetului, unde am terminat destul de bine. De atunci am început să mă antrenez şi să cresc”, povesteşte Timotei Păcurar.


Echipă de top

Concursurile au venit apoi unul după altul, iar performanţele au început să se adune. Sportivul medieşean a obţinut locul al treilea la Geiger Mountain Challenge, cea mai dificilă competiţie din România. A ocupat locul I la mai multe concursuri desfăşurate în ţară, atât la categoria sa, cât şi la general, iar apoi a obţinut locul al treilea la general la ProBikers Maraton, la 4 minute de campionul naţional. Începutul anului 2015 i-a adus şi o recompensă binemeritată. A ajuns component al echipei Nomad Merida CST, una dintre cele mai bune din România, iar asta l-a motivat şi mai mult. „Vreau să fiu bun, asta mi-am spus după primele rezultate obţinute. Vreau să fiu ca ei. Poate unii nu îmi dădeau nicio şansă, dar am crezut în mine şi am reuşit. Acum simt că sunt parte a unei familii. Echipa e foarte bine închegată. Când ai echipă, când duci tricoul cuiva ai o altă motivaţie“, explică sportivul.


Două titluri naţionale

Toamna aceasta i-a îndeplinit lui Timotei Păcurar un alt vis. La un interval de doar două săptămâni, a câştigat două titluri de campion naţional. Mai întâi, în a doua jumătate a lunii septembrie, a câştigat titlul la şosea, iar apoi la începutul lunii octombrie acesta a câştigat titlul de campion naţional la Mountainbike maraton. „2015 a fost într-adevăr un an chiar bun. La sfârşitul lunii septembrie, la mountain-bike, am reuşit să câştig titlul naţional la maraton la categoria mea de vârstă. Am venit foarte bine şi alături de cei profesionişti. De plecat, am plecat foarte rău în cursă. În prima parte a traseului m-am simţit foarte rău, nu am crezut că o să termin concursul, dar mi-am revenit apoi şi am reuşit să recuperez. Până la urmă, chiar am scos un rezultat foarte bun. La şosea a fost altceva, nu aveam experienţă, a fost prima mea cursă adevărată de şosea, nu ştiam cum stă treaba în pluton. Totuşi, am reuşit să mă plasez destul de bine la final şi am avut picioare de sprint şi am reuşit să mă impun“, își amintește medieșeanul.


Diferenţe între şosea și mountainbike

Să câştigi două titluri naţionale în două curse complet diferite, una de şosea şi una de mountainbike, nu este - fără doar şi poate - un lucru la îndemâna oricui. Explicaţia este una foarte simplă. Fiecare tip de cursă are particularităţile ei, presupune dozarea efortului într-un anumit fel şi, în egală măsură, ai nevoie şi de o tactică adecvată. „Dacă compar cele două curse de campionat naţional, pot să spun că sunt diferenţe mari. La şosea am avut pulsul mediu de 120, a contat doar pe final să am picioare. La mountain-bike am avut pulsul mediu 170. Tot timpul eşti sus cu pulsul, pentru că efortul este continuu şi susţinut. În schimb, la şosea, stai în pluton, nu e atât de greu, dar trebuie să ai mult mai multă tactică“, a explicat ciclistul medieşean.


Ar alege mountainbike-ul

În momentul în care i se cere să aleagă între mountainbike şi şosea, Timotei Păcurar spune că îi place mai mult primul şi că ar vrea să se axeze pe acesta. „Teoretic, eu spun că aş fi mai bun la şosea, pentru că am musculatura mai mare şi este o categorie pentru noi, sprinterii, şi de plat. La mountainbike, ori eşti căţărător, ori nu mai eşti. Încerc să mă descurc la mountainbike, să dau jos din musculatură şi să fiu un căţărător mai bun pentru că acolo mă descurc bine şi cred că o să rămân aici, îmi place mai mult“, mai spune Timotei Păcurar.


Secretul succesului

În spatele fiecărui campion stă talentul şi nenumăratele ore de muncă. Fără antrenamente, fără miile de kilometri parcurşi în şa, nu ajungi să ridici deasupra capului cupe şi trofee. Ciclistul medieşean spune că la baza rezultelor foarte bune obţinute anul acesta stau sutele de ore de antrenament. „A fost totul foarte bine anul acesta. Singurele competiţii unde nu m-am plasat pe podium au fost cele în care am avut probleme tehnice, o pană, un schimbător rupt sau ceva de genul acesta. Într-adevăr, au fost multe ore de antrenament, mai mult de 700 de ore anul acesta, 18.000 de kilometri parcurşi, a contat antrenamentul“, susţine sportivul.


Una cu bicicleta

Pentru Timotei Păcurar, bicicleta a devenit o extensie a sa pe care o cunoaşte foarte bine şi pe care o foloseşte la maxim în concursuri. Evident, au fost şi momente mai grele, căzături, pene de cauciuc, însă ciclistul spune că a încercat să înveţe din fiecare şi să ia doar partea bună. „Pe internet găseşti foarte multe materiale din care te poţi documenta, dar tehnica o dobândeşti doar prin exerciţii şi antrenamente. Trebuie să cunoşti bicicleta, să fii una cu bicicleta. Mai ales atunci când cobori cu 70-80 de kilometri pe oră, pe off-road se poate întâmpla orice. Am avut şi căzături şi din astea am învăţat“, conchide Timotei Păcurar.

Timotei PĂCURAR | ciclist: „Teoretic, eu spun că aş fi mai bun la şosea, pentru că am musculatura mai mare şi este o categorie pentru noi, sprinterii, şi de plat. La mountainbike, ori eşti căţărător, ori nu mai eşti. Încerc să mă descurc la mountainbike, să dau jos din musculatură şi să fiu un căţărător mai bun pentru că acolo mă descurc bine şi cred că o să rămân aici, îmi place mai mult.“


    Trimite prin e-mail