Cetatea luminii, acum 110 ani

În imaginile de acum o sută şi mai bine de ani, Mediaşul are un farmec aparte şi, dincolo de monotonia cromatică a cărţilor poştale în tonuri sepia sau alb-negru, zona centrală se vede plină de viaţă. Târguri, maşini, trăsuri, magazine, doamne cochete, ştrengari alergând, iar în multe imagini apar stâlpi de iluminat, o tehnologie de ultimă oră atunci, pe care astăzi nici n-o mai băgăm de seamă. 

Autor: Milu OLTEAN

Iată că n-am inventat noi, mai încoace, coada la prună, ci medieşenii de altădată chiar s-au străduit să se alinieze la standardele unor localităţi moderne, cu iz occidental. În luna decembrie a acestui an, Mediaşul sărbătoreşte 110 ani de la inaugurarea sistemului de iluminat public pe gaz, iar colecţionarul medieşean Liviu Pintican Juga ne-a dezvăluit că filateliştii au pregătit un plic special dedicat acestui eveniment.

Titulatura de „cetate a luminii“, atribuită Mediaşului, poate fi răstălmăcită în multe feluri. Şi asta sporeşte farmecul burgului transilvan, care, chiar dacă nu este promovat la adevăratul său potenţial, ascunde o serie de poveşti frumoase. De pildă, e bine de ştiut că medieşenii de la începutul secolului al XX-lea ţineau la oraşul lor şi doreau cu tot dinadinsul să fie aliniat la standarde moderne. De pildă, să aibă un iluminat public de calitate, cel puțin în zona centrală. Aşa că au lăsat în urmă uleiul lampant şi au trecut pe gaz de cărbune. O investiţie făcută pe bani publici, fără împrumuturi, fără sponsorizări, fără campanii de imagine.

Moment aniversar

În luna decembrie a acestui an se împlinesc 110 ani de la inaugurarea în Mediaş a sistemului de iluminat cu gaz manufacturial, sistem care l-a înlocuit pe cel cu ulei şi l-a precedat pe cel electrificat. Pentru a marca povestea şi evenimentul, Clubul Filatelic Mediaş a pregătit un plic special, obliterat cu o ştampilă deosebită. Colecţionarul medieşean Liviu Pintican Juga ne dezvăluie povestea de acum 110 ani.

O idee „luminată”

Încă din 1863, Mediaşul avea sistem de iluminat public, iar felinarele, care la vremea respectivă funcţionau pe bază de ulei, erau aprinse de către un lampagiu. Acesta primea leafă de la comunitate, fiind angajat al administraţiei locale. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, în Europa, dar chiar şi în România se vorbea deja de o schimbare de optică şi de trecerea la un alt tip de carburant, respectiv gazul manufacturial şi curentul electric. Rămâne de referinţă data de 12 noiembrie 1884, când, în Timișoara, au fost aprinse 731 de lămpi electrice, o premieră în Europa, lucru care a transformat orașul de pe Bega în primul oraș iluminat electric de pe bătrânul continent. Revenind la Mediaş, conducerea oraşului de la începutul secolului XX a pus în discuţie trecerea sistemului public de iluminat pe gaz manufacturial, folosit în România încă din 1859. Ţinta era o lumină mai bună şi mai constantă, în fapt o modernizare amplă. „După multiple dezbateri apărute şi în presa locală, cu precădere în săptămânalul «Mediascher Wochenblatt» («Foaia săptămânală a Mediaşului» - n.red.), în anul 1904, edilii oraşului au decis ca pentru iluminatul public să fie utilizat gazul manufacturial drept combustibil pentru iluminatul public. Acest gaz mai este cunoscut şi sub denumirea de «gaz aerian» sau «gaz de cărbune», fiind un produs obţinut prin distilarea cărbunelui. Trebuie menţionat şi faptul că, în acea perioadă, gazul metan încă nu era descoperit în zonă”, spune Liviu Pintican.

Între curent şi gaz de cărbuni

În discuţiile oficiale ale vremii sunt consemnate două tabere, care au purtat discuţii cu argumente pentru modernizarea iluminatului public. Pe de o parte, unii şi-ar fi dorit ca Mediaşul să urmeze exemplul Timişoarei şi să treacă direct la folosirea curentului electric, în vreme ce alţii susţineau cauza gazului de cărbuni. „Au fost discuţii, cu argumente, dar cred că până la urmă a decis partea financiară, aspectele de cost. S-a decis utilizarea pentru modernizarea iluminatului a gazului. Discuţiile au fost undeva la sfârşitul anului 1904, începutul lui 1905, apoi au dedicat banii necesari investiţiei în bugetul local”, ne-a povestit Pintican.

Proiect pe două fronturi

De la bun început, s-a stabilit că investiţia va fi una din banii alocaţi de la buget, fără sponsorizări sau împrumuturi, iar acesta poate fi un indicator asupra potenţialului economic pe care îl avea Mediaşul începutului de secol trecut. Proiectul a fost gândit pe două componente, respectiv construirea unei fabrici de gaz şi, în paralel, construirea reţelelor de distribuţie a gazului, pe străzile avute în vedere, din zona centrală a oraşului. Gândit ca un proiect mare, s-a pus ulterior în discuţie şi branşarea doritorilor la reţea. Desigur, contra cost. „Iniţial s-a discutat de modernizarea iluminatului public, dar mai apoi se pare că au existat destui doritori să se branşeze la reţea şi să-şi aducă gaz în case, pentru iluminat. Am găsit în documente vorbindu-se de iluminat stradal şi privat, deci e clar că existau persoane interesate”, a menţionat Liviu Pintican. 

Un proiect mare

Aşa cum reiese din cronica vremii, meseriaşii locali au cuplat la proiect, „mirosind“ afacerea. S-a apelat la specialiști străini pentru construirea fabricii de gaz, firma H. Pöhlmann din Budapesta începând construirea Uzinei orăşeneşti de producere a gazului manufacturial (UGO Mediaş) în iulie 1905. Lucrările la reţeaua conductelor de gaz au început în luna septembrie 1905, cu săpături de la uzină până în zona centrală şi pe străzile adiacente. „Uzina s-a construit pe amplasamentul actualei societăţi Gospodaria Comunală, de pe strada Virgil Madgearu, şi urma să furnizeze gazele necesare iluminatului public şi privat. Din informaţiile oferite de presa locală, am aflat ca Adolf Haltrich era «însărcinat cu furnizarea» lămpilor, chiar şi candelabre cu trei braţe şi a instalaţiilor pentru casele particulare. Acesta avea atelierul pe strada Steingasse, actuala stradă Honterus. În acelaşi timp, fierăria lui Wilhelm Oberth, situată în actuala Piaţă Ferdinand I, vindea accesorii pentru iluminatul stradal. Cei doi, Haltrich şi Oberth, şi-au făcut, de altfel, reclamă în presa locală a vremii, până la începutul anului 1906, cu ofertele lor”, arată colecţionarul medieşean. 

Surprize la început de decembrie

Proiectul început la jumătatea anului 1905 s-a finalizat în decembrie, atunci când au avut loc probele finale ale instalaţiilor şi inaugurarea noului sistem de iluminat. În 2 decembrie a fost recepţionată uzina, iar după primele probe, pe 4 decembrie, în cadrul unei ceremonii festive din faţa Primăriei situate în Piaţa centrală, cu mulţi oameni, a fost aprinsă lumina nouă. Practic, lampagiul nu mai avea nevoie de scară, de umblat cu ulei şi cârpe îmbibate în ulei, ci doar trebuia, cu ajutorul unui băţ, să deschidă un robinet cu gaz. „Mediascher Wochenblatt“, numărul 658, din 9 decembrie 1905, consemna cu titlul „Noul iluminat stradal in Mediaş”. „Luni, 4 decembrie, a fost efectuat iluminatul de probă cu lămpile de gaz instalate pe străzi. Străzile sunt bine iluminate. Lumina dată de ciorapii încinşi este o lumină albă care luminează pe distanţe mari. Pentru a sărbători această inaugurare, conducătorii întreprinderii de gaz au montat pe clădirea Primăriei nişte rozete frumoase şi patru flăcări. Rozetele au emis o lumină estompată, iar flăcările au dat o lumină intensă. De acum, Mediaşul are un iluminat stradal foarte frumos, cu o lumină continuă, care se reflectă pe străzi, fără clipiri şi alte variaţii nedorite. Noul iluminat îşi va găsi de acum încolo noi prieteni care, cu siguranţă, vor căuta să-şi facă branşamentul şi la locuinţele lor”.

Au anticipat oraşul de mai târziu

Pintican consideră, pe bună dreptate, că ne aflăm în fața unei realizări curajoase, mai ales dacă luăm în calcul că s-au folosit doar resursele locale. „Ca fost «gazist», pot să leg această preocupare a edililor de atunci pentru modernizarea reţelei de iluminat cu public-privat cu gaz manufacturial de ceea ce a însemnat ulterior Mediaşul pentru industria gazieră. Dacă privim lucrurile în acest fel, desigur, puţin forţat, capătă o logică, oarecum a fost anticipat destinul acestui oraş împletit cu industria gazului. A fost un pas spre ceea ce Mediaşul este azi: cetatea luminii”, conchide medieșeanul.

Poșta va folosi plicuri speciale pe 4 decembrie

Anul acesta, se împlinesc 110 ani de când în oraşul Mediaş a fost inaugurat iluminatul public cu gaz manufacturial. Pentru a aniversa acest important eveniment din istoria Mediașului, cercul filatelic din oraș a realizat un frumos plic special, pe care parţial este reprodusă o imagine de pe o veche carte poştală cu strada Kaserngasse (Uliţa Cazărmii), astăzi strada Cardinal Iuliu Hossu. Pe această imagine se poate vedea şi un felinar stradal de perete, original. Plicul este francat cu timbrul de 1 leu din emisiunea „Ceasul florilor”, apărută în anul 2013, obliterat cu o ştampilă aniversară de formă rotundă, pe amprenta căreia apare desenul unui felinar. Ştampila va fi utilizată în 4 decembrie 2015 la Oficiul Poştal nr. 1 din Mediaş.

Și-a testat invenția în propria casă

Folosirea gazului manufacturial pentru iluminat a debutat în ultimul deceniu al secolului XVIII, în Regatul Unit, datorită eforturilor inventatorului scoțian William Murdoch (1754–1839). Experimentele sale au început în propria locuință din Cornwall. Mai târziu, Murdoch s-a mutat în Birmingham și a primit o slujbă de inginer la firma Boulton & Watt, unde și-a putut continua cercetările și a transformat conceptul într-o adevărată afacere. Noua tehnologie a prins atât de mult avânt în țara de origine, încât pe la 1820 mai existau doar două orașe englezești cu populație de peste 10.000 de locuitori unde încă nu fusese implementat acest tip de iluminat. Chiar și un veac mai târziu, când deja electricitatea câștiga tot mai mult teren, se făceau mari inovații în eficientizarea producerii și utilizării acestui gaz, care nu a dispărut complet din uz decât după cel de-al Doilea Război Mondial.