Mediaşul în focul Marii Uniri

Întregul an 1918 a fost unul zbuciumat pentru istoria României, dar mai cu seamă sfârşitul anului, care avea să aducă împlinirea unui vis de generaţii: Marea Unire. O Mare Unire care rămâne un moment de referinţă în istoria neamului, o faptă istorică ce aparţine cu precădere voinţei poporului, într-un elan călăuzit de oamenii politici ai vremii pentru împlinirea unui ţel, atins la Alba Iulia pe 1 decembrie 1918. La fel ca toată Transilvania, Mediaşul a fost şi el parte în vâltoarea evenimentelor, ba chiar rămâne consemnat în istorie prin Adunarea Săsească din 8 ianuarie 1919, prin care saşii din Transilvania aderau oficial la Marea Unire.

Alături de profesorul de istorie Helmuth Knall, Monitorul de Mediaş face o incursiune în istorie şi în Mediaşul la graniţa dintre anii 1918-1919.

Autor: Milu OLTEAN

Sfârşitul anului 1918 a fost agitat în Transilvania, pe fondul crizei Imperiului Austro-Ungar care îşi trăia ultimele zile. În contextul loviturilor dure primite pe fronturile de luptă, dar şi a frământărilor din propriile teritorii, imperiul se clătina, gata să se prăbuşească. La sfârşitul lunii octombrie, în Transilvania s-a declanşat revoluţia, iar Guvernul de la Budapesta dispune înfiinţarea de gărzi naţionale. Totodată, fiecare din cele trei naţiuni principale din Transilvania au format Consilii Naţionale. Consiliul Naţional Român Central (CNRC) a devenit un adevărat „guvern” al Transilvaniei, care în 9 noiembrie 1918 ia decizia de a trimite o notă diplomatică Guvernului maghiar, prin care solicită preluarea „puterii depline de guvernare asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal și Țara Ungurească”. După câteva zile de tratative eşuate cu Guvernul maghiar, în 15 noiembrie, CNRC ia hotărârea de a declara unirea românilor transilvăneni, crișeni, bănățeni și maramureșeni cu Regatul României într-o Mare Adunare Națională. Încep demersurile pentru organizarea Adunării şi alegerea deputaţilor din circumscripţiile electorale, iar în 20 noiembrie oraşul ales pentru Marea Adunare Naţională este anunţat: Alba Iulia. Acolo urmau să se întâlnească reprezentanţii poporului pentru a da curs voinţei acestuia: Marea Unire.

Opt pentru Marea Unire

Potrivit datelor istorice studiate, profesorul de istorie Helmuth Knall spune că la 10 noiembrie a avut loc o adunare a românilor din Mediaş, în care a fost ales un Consiliu Naţional Local, sub preşedinţia avocatului dr. Dumitru Popp. Tot atunci s-a constituit şi un Consiliu Militar Român al soldaţilor români din Mediaş, sub conducerea căpitanului Romulus Moldovan. La 17 noiembrie 1918 a avut loc în sala „Traube“ o adunare populară a saşilor din Mediaş, la care s-a ales un Consiliu Naţional Săsesc Local, al cărui președinte era Samuel Karres junior. Ulterior, printr-un ordin venit de la CNRC, Mediaşul se organizează pentru a-şi trimite reprezentanţi la Alba Iulia. „Adunarea electorală a cercului electoral Mediaş a ales în unanimitate 5 deputaţi pentru «Marea Adunare Naţională Română»: dr. Dumitru Popp, avocat în Mediaş, dr. Dionisie Roman, avocat în Mediaş, Alexandru Comşa, funcţionar de bancă în Mediaş, Ion Călburean, econom în Mediaş, şi Ioan Dăian, econom. Econom era termenul vremii pentru ţăran plugar. În şedinţa extraordinară a reuniunii învăţătorilor greco-catolici din tractul protopopesc al Mediaşului, ţinută la Agârbiciu la 27 noiembrie, a fost ales cu unanimitate ca delegat al ei în Marea Adunare Naţională din Alba Iulia învăţătorul Ioan Mihu. La adunarea de la Alba Iulia au participat de drept şi cei doi protopopi din Mediaş aflaţi în funcţiune: Romul Mircea şi Iuliu Nistor”, menționează profesorul Knall. Medieşenii s-au aflat printre cei 1.228 de deputați din Sala Cazinoului care au votat în unanimitate Hotărârea de la Alba Iulia de Unire a Transilvaniei cu Regatul Român.

Decembrie fierbinte

Urmărind datele vremii, profesorul Knall spune că în cursul lunii noiembrie atât CNRC, cât şi Consiliul Naţional Săsesc hotărâseră constituirea unor gărzi naţionale independente. Garda Naţională Română din Mediaş (legiunea română) sub comanda căpitanului Romulus Moldovan a depus jurământul la 24 noiembrie 1918. Tot atunci au fost sfinţite șase drapele. Garda naţională săsească se afla sub comanda provizorie a căpitanului Fritz Jekeli. „Primele unităţi ale armatei române, un detaşament de aproximativ 200 de militari sub comanda căpitanului Traian Iliescu, au sosit în Gara Mediaş la 16 decembrie 1918 la orele 14.15. Acolo trupele române au fost întâmpinate de către o delegaţie formată din magistratul oraşului, membrii consiliilor naţionale şi reprezentanţii diferitelor confesiuni. Viceprimarul Johann Caspari a adresat un cuvânt de salut. L-a rugat pe comandantul trupelor să ia sub ocrotirea sa pe toţi locuitorii oraşului, oferindu-i sare, pâine şi pământ ca semn al atitudinii paşnice a cetăţenilor. În numele Consiliilor Naţionale român, german şi maghiar au adresat cuvinte de salut protopopul Romul Mircea, Samuel Karres şi dr. Novak. Din partea diferitelor confesiuni au vorbit: protopopul Iuliu Nistor (greco-catolic), prim-preotul Karl Römer (evanghelică), preotul Csiki (reformată), preotul Kis (romano-catolică) şi rabinul suprem Moses Reich (comunitatea israelită)”, ne-a povestit Helmuth Knall.

Adunarea săsească de la Mediaş

Cu siguranţă, cel mai important eveniment al acelor zile din oraş a fost Adunarea Săsească din 8 ianuarie 1919, prilej cu care saşii din Transilvania au recunoscut şi au aderat la Marea Unire. Trebuie precizat faptul că Adunarea Săsească de la Mediaş, de la începutul anului 1919, a fost rodul unei perioade de negocieri şi discuţii, prin care conducătorii saşilor transilvăneni şi-au exprimat speranţa poporului lor că va putea să-şi păstreze şi să-şi consolideze identitatea naţională în noua patrie, că-şi va putea dezvolta liber cultura, că-şi va putea folosi nestânjenit limba maternă în viaţa publică. Marea Unire avea de înfruntat noi provocări, printre care şi chestiuni legate de abordarea minorităţilor. După discuţii şi negocieri, precum şi o întâlnire a reprezentanţilor saşilor cu Iuliu Maniu, în ziua de 2 ianuarie 1919, Consiliul Naţional German Săsesc (CNGS) a convocat o adunare lărgită a Comitetului Central Săsesc şi a CNGS pentru data de 8 ianuarie 1918, la Mediaş.

O şedinţă lungă 

În 8 ianuarie 1919, în sala festivă a Liceului „Stephan Ludwig Roth“ din Mediaş, pe vremea aceea numit Liceul Evanghelic, s-au întâlnit Comitetul Central Săsesc lărgit şi Consiliul Naţional German Săsesc din Transilvania, ambele constituite în Adunare Naţională Săsească. Scopul adunării era de a adera la Marea Unire. Aşa cum reiese din arhivele vremii, Mediaşul s-a achitat bine de sarcina organizatorică, la care şi-a adus aportul şi localnicul Rudolf Brandsch, fost elev al Liceului Evanghelic, deputat în Parlamentul de la Budapesta. Alegerea Mediaşului ca punct de întâlnire pare a fi fost justificată de competenţa oraşului de a organiza astfel de întâlniri importante, dar şi de faptul că localitatea se află în inima ţării. În preambulul întâlnirii, ziarul local „Mediascher Zeitung“, pe lângă urările de bun sosit adresate participanţilor, a publicat şi o analiză profundă asupra momentului politic, analiză semnată de Michael Ambrosi sen., care vorbea de însemnătatea deciziei saşilor. Potrivit datelor istorice, s-au întâlnit 138 de delegaţi, la care s-au adăugat şi câţiva medieşeni. „Au fost dezbateri aprinse, iar şedinţa a durat aproape opt ore. Au luat cuvântul mai multe persoane, printre care şi Rudolf Brandsch. A fost chiar şi o contrapropunere la aceea de recunoaştere şi aderarea la Marea Unire, făcută de avocatul Friedrich Ipsen, din Mediaş. Acesta a propus ca adunarea să pronunţe fie rămânerea la Ungaria, fie o Transilvanie cantonală, după modelul Elveţiei. În cele din urmă, textul declaraţiei saşilor de recunoaştere a Unirii a fost adoptat în unanimitate”, amintește Knall. Seara, pe la ora 19, s-a terminat şedinţa şi a fost distribuit un manifest cu acea proclamaţie către poporul sas. După ore întregi de dezbateri, se hotărâse aderarea la Marea Unire. Manifestul „Către poporul nostru“ a fost preluat şi tipărit de ziarul local „Mediascher Wochenblatt“, fiind distribuit participanţilor. „Poporul săsesc din Transilvania se pronunţă, conform principiilor de autodeterminare, pentru unirea Transilvaniei cu România. Salută poporul român şi îl felicită pentru îndeplinirea idealurilor sale naţionale. Poporul săsesc ia act nu numai de un proces istoric de importanţă mondială, ci şi de dreptul legitim al poporului român pentru unire şi formarea unui stat”, spunea proclamaţia de la Mediaş, care sublinia şi faptul că „pe deplin conştient poporul săsesc se consideră, de acum înainte, ca parte a statului român; el consideră pe fiii şi fiicele sale ca cetăţeni ai acestui stat”.

Pergamentul adunării de la Mediaş, pe masa Regelui

Aşa cum reiese din documente, în 10 ianuarie 1919, A. Schullerus, R. Brandsch, R. Schuller şi A. Polony au predat hotărârea adunării de la Mediaş preşedintelui Consiliului Dirigent al Transilvaniei, iar Iuliu Maniu le-a dat din nou asigurări că drepturile saşilor vor fi apărate şi respectate. Aşa cum se arată într-un studiu complex despre evenimentul găzduit de oraş, publicat de dr. Vasile Ciobanu, „Adunarea Săsească de la Mediaş - 8 ianuarie 1919“: „Aceeaşi delegaţie săsească, la care s-au adăugat H.O. Roth, E. Filtsch şi L. Jekeli, a prezentat guvernului din Bucureşti şi regelui Ferdinand, în 29 30 ianuarie 1919, pergamentul cu textul aderării saşilor la Unire. Hotărârea adunării de la Mediaş a avut un amplu ecou pozitiv în opinia publică românească şi a fost semnalată chiar în alte ţări“. Tot dr. Vasile Ciobanu conchide în finalul studiului domniei sale: „Adunarea de la Mediaş rămâne, probabil, cel mai important eveniment politic legat de oraşul de pe Târnava Mare. Numele aşezării a pătruns astfel, încă o dată, în cărţile de istorie, fiind invocat în legătură cu istoria oraşului, a saşilor, a Transilvaniei şi a României întregi. Mai mult, fără a exagera, putem aprecia că momentul Mediaş - 8 ianuarie 1919 face parte din frământările politice produse în sud-estul Europei după dezagregarea Imperiului Austro-Ungar”.

Arhiva dispărută

Knall a făcut, de-a lungul anilor, o serie de cercetări în arhiva Bisericii Evanghelice, dar şi în arhiva Liceului „Roth“, iar una din enigmele pe care n-a reuşit să le dezlege se referă la dispariția documentelor originale din anul 1919. „Anul 1919 lipseşte cu desăvârşire din ambele arhive, de fapt documente din acel an. Procesul verbal al întâlnirii de opt ore din sala festivă a liceului medieşean a fost multă vreme de negăsit, fiind găsite doar nişte fragmente din acesta. Abia în 2002 a fost publicată, într-o revistă din Germania, stenograma şedinţei respective. Din acea stenogramă ne putem da seama cam ce s-a discutat şi cum s-a desfăşurat această şedinţă. Nu ştiu ce legătură este, documentele lipsesc în două locuri şi asta poate da de gândit. N-am o explicaţie, nu ştiu ce ar fi putut fi”, mărturisește istoricul.

Întâlnire naţională a ţiganilor, la Dumbrăveni

„Cercetând o publicaţie care a apărut de ceva mai bine de 15 ani, fotocopii ale unor documente legate de Marea Unire, acolo am găsit un lucru interesant, pe care nu-l ştiam şi care m-a luat şi pe mine prin surprindere. Am găsit că la Dumbrăveni - Ibaşfalău, cum se numea atunci - tot în cursul anului 1919 a avut loc o adunare naţională ţigănească, prin care populaţia ţigănească din Ardeal a recunoscut şi a aderat la Marea Unire”, spune profesorul Knall. Adunarea a avut loca la Castelul Apaffi din Dumbrăveni. Memoriul datat 27 aprilie, Ibaşfalău, consemnează aderarea ţiganilor transilvăneni la Marea Unire şi adună o serie de doleanţe: „Atât noi cât şi urmaşii noştri să fim consideraţi ca cei mai supuşi şi credincioşi fii şi cetăţeni ai României Mari, conform punctului I al hotărârii aduse în adunarea naţională românească ţinută la Alba Iulia la 18 Nov./1 Dec. 1918” şi altele, printre care şi eliminarea apelativului „ţigan” şi înlocuirea cu altceva. Documentul final este semnat de 22 de delegaţi şi de preşedintele Gheorghe Humagiul.

Fotograful Unirii a murit în mizerie

Singurele fotografii care se păstrează din timpul evenimentelor din 1 Decembrie 1918 sunt realizate de Samoilă Mârza (foto), din satul Galtiu, judeţul Alba, ajuns „fotograful Unirii“ din întâmplare. Avea 32 de ani, iar cu patru zile înainte se întorsese din război. Ca să ajungă la Alba Iulia, a mers 11 km, cărând aparatul pe bicicletă. În timpul Primului Război Mondial, Mârza a fost încadrat în serviciul topografic şi fotografic al armatei, fiind trimis pe frontul din Italia. „Din păcate, Samoilă Mârza nu a avut acces în Sala Unirii, pentru că nu avea credenţional (permis de acces - n.red.) şi din sală nu există nicio fotografie. Din fericire, a făcut alte cinci fotografii, trei instantanee din mulţime şi două imagini cu tribunele oficiale, care sunt singurele fotografii ale evenimentului de la Alba Iulia", explică istoricul Liviu Zgârciu. În ultimii ani ai vieţii, Mârza a trăit în sărăcie, fiind nevoit în anumite momente să-şi vândă chiar şi clişeele pe care imortalizase evenimente istorice importante. Multe clişee nu au ajuns la colecţionari sau fotografi, ci au fost distruse, iar sticla a fost folosită la fabricarea unor oglinzi foarte căutate în acea perioadă. În 1967, directorul Muzeului Naţional al Unirii de la acea dată, prof. dr. Gheorghe Anghel, a reuşit să cumpere de la Samoilă Mârza aparatul folosit pentru a imortaliza evenimentele din 1 Decembrie 1918, dar şi clişeele cu fotografiile de la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. „Cu banii primiţi de la muzeu, Mârza şi-a cumpărat un aparat performant pe care dorea să-l folosească în 1968, la evenimentele comemorative ale Marii Uniri, dar a murit în 1967“, spune Zgârciu.