EDITORIAL | Pe „online” birjar! Pe „online”

Ne place online. Conectaţi, atraşi de mirajul liniştii autiste din jur, dar cu urechile pline de căşti, cu telefonul sau laptopul din dotare la degetul mic, scormonim prin măruntaiele netului. Vrem şedinţe de Consiliu Local transmise online! Vrem, clar, dar ce facem cu ele? Că dacă nu-s cu manele, fotomodele, cu iz de telenovele şi prezidate de Capatos, nu cred că vor face mare audienţă. Sau?

Mare zarvă prin burg acum o vreme, că dacă am avea cinematograf ce ne-am mai duce la filme şi cum ne-am mai buluci la casa de bilete. S-a făcut, s-a văzut, s-a închis. Aud destui inşi care spun că dacă ar fi evenimente culturale consistente, dacă s-ar pune la cale un calendar stufos de spectacole, ce s-ar mai duce! Deocamdată, nu se duc nici la cele care sunt, dar asta e altă poveste. La fel, aud de multe ori ce bine ar fi să avem piste de biciclete şi cât de mult am mai pedala, dar deocamdată oraşul e mai mult sufocat de maşini, decât de biciclişti dornici să schimbe ceva. Ne place online, ne place să ne scufundăm în meandrele internetului şi să primim mură-n gură pe telefon sau pe tabletă ştiri de ultim moment, breaking news, hot news-uri şi indicaţii, sfaturi şi titluri cu wow şi senzaţional, nemaivăzut şi nemaiauzit. Mă rog, unora le place. Adoră să fie conectaţi şi se simt vii atunci când frunzăresc online tot ce mişcă. Postări pe Facebook, repostări, like-uri şi share. E un mod de-a privi viaţa şi din spatele monitorului, comentând anonim, semnând petiţii virtuale şi trăind cu impresia că lucrurile se mişcă şi în viaţa reală cu click-uri sau cu mouse-ul pe ecran. Adevărul e că internetul îţi dă impresia de implicare, chiar mă amuzam zilele trecute pe această temă ascultând niscaiva poveşti despre vânători de Pokemoni cu telefonul mobil, prin oraş. Într-un profund spirit de înnoire, se pare că vom avea şedinţe de Consiliu Local transmise live pe internet. Asta după ce s-au strâns vreo 100 şi ceva de semnături pe o petiţie electronică şi după ce chestiunea arzătoare s-a problematizat în rândul aleşilor locali. Adică, Mediaşul dispune de o populaţie însetată de informaţii administrative, care abia aşteaptă să intre pe vreun site şi să stea 2-3 ore să asculte ce se mai decide în legislativul local. Bună treabă. Parcă-i şi văd pe medieşenii, unii la serviciu, întrebându-se discret cu telefonul sub masă: a început? La 14 la 16, la ce oră e? Pe la ce punct sunt? Sau imaginaţi-vă stimabilele gospodine fugind către casă să nu rateze începutul şedinţei, ori discutând mai apoi în faţa blocului: aţi văzut ce rochie avea doamna din stânga, ce costum domnul din dreapta, aţi auzit că s-au aprobat studiile de fezabilitate la nu ştiu ce amplasament și că s-a votat în unanimitate pentru amenajare de terase estivale? Personal, sunt pentru transparenţă în actul administrativ, pentru libertate de informare, și trebuie spus că şedinţele Consiliului local sunt publice de nici nu ştiu când şi oricine este curios şi interesat poate să vină, să vadă, să audă şi să-şi spună punctul de vedere. În fiecare lună. Dar, cu câteva mici excepţii, prezenţa cetăţenilor la şedinţe tinde spre zero. Chiar şi în cazuri de discuţii publice asupra bugetului sau planurilor de dezvoltare. Poate pe online va fi mai bine. Poate nu mai bine, dar mai modern. Abia aştept să văd cifrele audienţelor, pentru că am un vag presentiment că dacă şedinţele n-au ceva intrigi amoroase, Capatos sau manele, ratingul nu se va mişa semnificativ. Măcar, dacă nu suntem interesaţi, să fim informaţi! Vorba lui nenea Iancu: Pe „online” birjar! Pe „online”.