După mai bine de 35 de ani în slujba cântecului popular de pe Valea Târnavelor, în care a bucurat atâtea generaţii de iubitori de folclor, Ariton Tarnu a părăsit scena din această lume. Artistul medieşean s-a stins din viaţă, luni, la vârsta de 62 de ani, şi s-a dus să-şi cânte dorurile şi bucuriile alături de alţi artişti trecuţi în nefiinţă.
Autor: Milu OLTEAN
„Dacă m-aş mai naşte odată, n-aş schimba multe în viaţa mea, tot alături de cântecul popular mă văd”, spunea Ariton Tarnu, cu prilejul unui interviu pentru Monitorul de Mediaş, care marca aniversarea a 60 de ani de viaţă şi 35 de ani de cântec. Din nefericire, pe 26 septembrie, interpretul de muzică populară de pe Valea Târnavelor a părăsit prematur scena lumii. Cântecele sale vor răsuna de-acum numai pe numeroasele imprimări audio-video realizate în timpul vieţii sau prin vocea altor cântăreţi de muzică populară, care vor duce mai departea moştenirea lui Ariton Tarnu.
Cântec din bătrâni
S-a născut în satul Tăuni, judeţul Alba, înconjurat de cântec din fragedă pruncie: cânta tata, mama cânta şi ea, apoi duminica la joc cântau ceteraşii, feciorii şi fetele. Iar cântecul se lipea de suflet. Numai că până la cântec, a fost jocul, pe care Tarnu l-a deprins alături de fraţi şi de tată. „Dragostea de cântec vine de la părinți, pe ei i-am auzit prima dată cântând. Eram patru copii la părinţi, trei feciori și o fată. Îmi plăcea cântecul, dar a fost să fie să încep cu jocul; mergeam la jocul satului. Erau tare mândre duminicile acelea. La Tăuni, se formase un ansamblu de jocuri pe generații. Aveam 10 ani când am mers la jocuri «de băț», așa le zicea”, îşi amintea Ariton Tarnu perioada copilăriei din sat. În 1969, a plecat la Râșnov, la școală, unde a continuat cu jocurile populare, iar în ‘72 a venit la fabrica Automecanica. La Mediaş a continuat activitatea de dansator popular la Casa de Cultură a Sindicatelor, la Ansamblul „Rapsodia Târnavelor“ și la Casa de Cultură a municipiului, Sala 1 Mai, ori Ansamblul „Purtata“.
Primele aplauze, de neuitat
Acasă, la ţară, aveau un radio mic, unde Ariton Tarnu i-a auzit cântând pe Iosif Ciocloda, Ana Munteanu, Ion Cristoreanu şi Achim Nica, cărora le-a învăţat cântecele pe de rost. Chiar dacă obişnuia să cânte la petreceri, la nunţi şi la diferite alte ocazii, Tarnu a debutat oficial pe o scenă abia în 1979, la Sala 1 Mai din Mediaş. „Am ajuns să cânt la insistențele lui Nicu Bănceu și Ionel Cioc, coregrafi care m-au auzit, și ale lui Horvat Geza, dirijor. În iunie 1979, cu prilejul unui mare turneu cu Irina Loghin, am cântat prima dată pe scenă ca solist vocal”, zicea interpretul, în același interviu. Îi tremurau genunchii de emoţie, pentru că în sală se afla şi mama sa. „Am cântat «Târnavelor, mândre flori» și «Hai, mândruță, în deal la culme». De emoții, nici nu mă puteam uita la primele rânduri, că erau mulți cunoscuți, mă uitam doar în spate. La final au urmat aplauze. Acele prime aplauze n-o să le uit niciodată”, îşi amintea Tarnu.
 |
| Ariton Tarnu cu idolul său din copilărie, Achim Nica |
Pe toate scenele ţării
Pentru solist, au urmat ani frumoși de spectacole şi colaborări, atât pe plan local, cât și național. Acesta a participat la numeroase concursuri, precum și la „Cântarea României”, cu ansamblul și cu formațiile din întreprinderea Automecanica. Rămân de neuitat turneele alături de Irina Loghin, Ion Cristoreanu, Mariana Drăghicescu, Achim Nica, Vasile Conea, Nicu Novac, Titiana Mihali, Iosif Ciocloda, Veta Biriș, Drăgan Muntean, Sava Negrean, Nicolae Furdui Iancu, Aurel Tămaș, Dumitru Fărcaș și mulți, mulți alți cântăreți vestiți de muzică populară din România. Una dintre amintirile dragi îi era întâlnirea cu idolul copilăriei sale, Achim Nica. „L-am întâlnit la Mediaș, în anii ’80, la un spectacol în care am cântat pe aceeași scenă. A fost un sentiment incredibil! Vedeam cu ochii vocea pe care o ascultasem în copilărie la radio. Mă uitam la el și nu-mi venea să cred că e chiar în fața mea, un zeu al cântecului popular. La final, i-am zis că l-am auzit de mic cântând la radioul de pe peretele de acasă”, rememora interpretul medieşean.
Discuri şi turnee în străinătate
De-a lungul anilor, cântecele lui Ariton Tarnu s-au auzit la radio, la televiziune, iar cele mai frumoase dintre ele au fost imprimate pe două discuri. După 1990, a venit și rândul ansamblurilor din Mediaș să treacă peste graniţe şi să ducă în lume frumuseţea folclorului de pe Târnave. Cântecele medieșeanului au ajuns în Joure (Olanda), în Anglia, la Londra, Nottingham, Birmingham și Derby, în Țara Galilor la Cardiff și Carmarthen şi în Germania, la Festivalul Internațional de Folclor de la Karlsruhe, unde au fost reprezentate 110 țări.
Cântec mândru de pe Târnave
Interpretul Ariton Tarnu a avut un repertoriu propriu, format exclusiv din cântece autentice din zona Târnavelor, multe dintre ele fiind culese de la bătrâni. „Cântecele mele sunt cu adevărat din zona Târnavelor; am bătut satele în lung și-n lat alături de coregraful Ionel Cioc, pentru a găsi adevărate nestemate folclorice, la bătrânii satului. Așa am cules cântece din satul natal, apoi de la Iclod, Veza, Tiur, Șmig şi din multe alte locuri… cântece precum «Faine-s nunțile-n Tăuni», «Io-s ficior de pădurar», «Pentru o palmă de pământ», «Măi Cornel, cetera ta», «Pentru tine, tu Ileană», «Hai la joc, ficiori cu pene». Tot timpul am încercat să fiu un interpret autentic, cu cântece originale, cântate așa cum le cântau bătrânii satelor”, se mândrea acesta.
O viață în slujba folclorului
Ariton Tarnu a cântat pentru public mai bine de 35 de ani şi ne spunea, acum o vreme, că se simte puternic legat de folclor şi tradiţiile neamului. Mai mult decât atât, Tarnu era convins că niciun interpret nu este stăpân pe cântece, ci doar un purtător al cântecului de la o generaţie la alta. „Dragostea de cânt e pe viață, cântecul popular te leagă de neam și de glie, îți alină dorurile și te liniștește. Folclorul e un adevărat medicament, atât pentru cei care cântă, cât și pentru cei care ascultă. Cântecele le luăm de la alții și avem menirea să le dăm mai departe“, a fost crezul îndrăgitului artist.
Ariton TARNU | interpret folclor: „Nu am regrete. Poate, uneori, aş fi putut deschide anumite uşi cu capul, dar am preferat să fiu ardelean și să fac lucrurile temeinic și de calitate. O astfel de muncă e una care rămâne. După cântec, costumele populare sunt a doua mare pasiune a mea. Le-am adunat de pe unde am mers, de pe sate, le-am colecţionat, unele le-am dăruit mai departe. Cele pe care le port sunt din satul meu, din Tăuni, unele sunt moștenite de la tata, cămașa e cusută de soacra și de soția mea.“
Un om împlinit
La 60 de ani, cu prilejul interviului, Tarnu se considera un om împlinit, mai ales că avea nădejde că nepoţelul o să-i calce pe urme. „La 60 de ani, sunt un om împlinit, datorită familiei care m-a ajutat și m-a susținut. Copiii sunt realizaţi, am un nepoțel de la fată, Ionuț, care sper că-mi va duce mai departe cântecele”, mărturisea Ariton Tarnu.
