65 de ani de la moartea campionului medieşean Otto Helmuth Binder. Povestea emoționantă a unei personalități uitate pe nedrept

Născut la Mediaş, în 1889, Otto Helmuth Binder a trecut prin cele două Războaie Mondiale, a fost general-maior în armata ungară şi a cunoscut gloria sportivă, fiind participant de două ori la Olimpiadă, la călărie. Binder a câştigat nenumărate competiţii internaţionale, dar a murit în 1951, umilit de comunişti. Avocatul Sándor Gazdag şi Monitorul de Mediaş vă fac părtaşi la povestea de viaţă a unui adevărat campion născut la Mediaş, consacrat în Ungaria, care a cucerit Europa din şaua calului. 

Autor: Milu OLTEAN

Fără doar şi poate, povestea medieşeanului Otto Helmuth Binder poate fi subiectul unui film de aventuri. Pentru că medieşeanul născut în 1889, în casa frumoasă de Sub Alee, din vecinătatea Parcului Copiilor, a cunoscut gloria în toată Europa, a cucerit laurii în competiţii de călărie, a trecut prin cele două Războaie Mondiale, a fost general-maior în armata ungară şi a participat la două Olimpiade. Performanţele celui supranumit în presa internaţională drept „unul din cei mai buni călăreţi ai sportului internaţional” n-au fost egalate nici azi în competiţiile de profil. Pe de altă parte, Binder a cunoscut şi calvarul prizonieratului şi a murit, în urmă cu 65 de ani, umilit de comunişti, într-o fabrică de cărămidă dintr-o localitate mică din Ungaria. Avocatul Sándor Gazdag, prin intermediul Monitorului de Mediaş, vă spune povestea unui mare campion.

Povestea din spatele poveştii

La cei aproape 70 de ani ai săi, avocatul medieşean Sándor Gazdag este un om dedicat comunităţii din care face parte şi care poate povesti despre medieşenii de altădată ore în şir. Gazdag iubeşte Mediaşul şi simte că e o datorie de onoare să scoată la lumină personalităţi din oraşul de ieri, care ori au fost uitate, ori au fost prea puţin cunoscute de medieşeni. Istoria leagă destine, leagă oameni şi fapte, până la urmă nimic nu e întâmplător. Avocatul locuieşte pe strada J. Honterus, într-un imobil care odinioară i-a aparţinut vărului lui Otto Helmuth Binder. Pe acesta din urmă, avocatul medieşean l-a găsit în documente prăfuite de arhivă, iar odată scos la lumină, personajul a strălucit ca un diamant. „Familia Binder a contribuit în trecut la prosperitatea şi renumele Mediaşului, dar este prea puţin cunoscută locuitorilor oraşului. Mai sunt reprezentanţi ai familiei cu poveşti interesante, dar eu am mers pe firul vieţii lui Otto Helmuth Binder şi am descoperit un personaj fascinant”, ne-a mărturisit avocatul Gazdag.

Din Mediaş la Academia Militară

Otto Helmuth Binder s-a născut la Mediaş în 14 mai 1889, într-o familie de tradiţie în burgul medieşean. Mediaşul se dezmorţea la viaţă în acea primăvară, iar bucuria trebuie să fi fost mare în casa de pe strada Constantin Brâncoveanu, pe atunci Promenadei. Tatăl viitorului campion se numea Wilhelm Binder, mama Auguste Folberth, iar Helmuth era al treilea născut într-o familie care avea să aibă 8 copii. Cu o familie înstărită, cu multă forfotă în casă, cu mulţi fraţi, copilăria şi adolescenţa lui Helmuth nu poate să fi fost decât fericită. După ce ia bacalaureatul la Mediaş, în 1907, Binder alege să urmeze o carieră militară. „Din datele pe care le-am găsit, tânărul a făcut studiile gimnaziale între anii 1905 și 1907 chiar la Mediaş, la Liceul Evanghelic, azi Liceul «St. L. Roth», dar în vechea clădire a şcolii.  După bacalaureat, se înscrie la Academia Militară Cezaro-Crăiască din Wiener Neustadt, localitate din actuala Austria. Încheie studiile în 1910 cu gradul de locotenent major husari”, ne-a povestit avocatul medieșean. 

Pasionat de cai

Helmuth iubea caii, dar nimeni nu își imagina că tânărul - mai degrabă slăbuţ, decât atletic - are vocaţie şi va ajunge peste câţiva ani un campion respectat la călărie. Pasiunea pentru cai trebuie să-i fi fost sădită tânărului încă de acasă. Aşa se explică faptul că acesta a ales cavaleria uşoară a husarilor. „Alegerea cavaleriei uşoare n-a fost întâmplătoare, deoarece tânărul avea cunoştinţe şi era un pasionat iubitor de cai, dar avea şi un fizic ideal pentru călărie. Iar dacă răsfoim istoria familiei, îl regăsim acolo, printre călăreţi renumiţi din Mediaş, pe unchiul lui Helmuth, colonelul Josef Folberth - unchi şi pe Gerhard Otto Binder, cunoscut medieşenilor ca Bubi Binder - văr”, lămurește Sándor Gazdag. După studiile militare, tânărul medieşean termină cursul de profesor şi antrenor de călărie, iar din 1913 începe să participe la concursurile de călărie sportivă. Este remarcat de la început, câştigă două concursuri, iar în 1914 își adjudecă nu mai puțin de şapte competiții.

În Marele Război

În 1914, Balcanii freamătă, iar Europa se prinde în hora Războiului Naţiunilor. Otto Hemluth Binder este ofiţer al Regimentului 4 de husari Lugoj, în armata austro-ungară, şi participă la luptele pe diferite fronturi. Între timp, va fi avansat la gradul de căpitan, dar pe frontul rusesc cade prizonier. „Este capturat spre sfârşitul lui 1917 de ruşi şi este ţinut prizonier timp de trei ani. Va fi apoi eliberat, dar nu se întoarce la Mediaş, ci îşi continuă cariera militară, ca ofiţer al armatei ungare”, ne-a spus Gazdag. E foarte probabil ca tânărul ofiţer să fi avut intuiţie şi să-şi dorească să continue seria succeselor în concursurile de călărie, începută înainte de război. Alegere care s-a dovedit a fi una foarte inspirată.

Campion al Ungariei, vedetă în Europa

Anul 1920 îl găsește pe Helmuth profesor la școala de călărie din Örkény, Ungaria. Reintră în competiţii. Începe să rupă gura târgului şi să-şi construiască un nume în lumea călăreţilor, cucerind succes după succes, atât în Ungaria, cât şi în toată Europa. „Practic, întemeiază Clubul Sportiv de Cavalerie şi participă la o serie de competiţii interne şi externe de călărie, unde are rezultate excepţionale, terminând cursele - de cele mai multe ori - pe primele locuri. Era dotat fizic, era un om slăbuţ, uşor, nu era un atlet, dar avea un fizic ce-l recomanda să fie un bun jocheu”, povesteşte avocatul medieşean. Palmaresul călăreţului născut la Mediaş este unul de invidiat: în 1920 câştigă opt concursuri din 48, în anul 1921, din 42 de concursuri câştigă nouă, iar în anul 1922, cu 16 victorii, este campion al Ungariei. În anul 1924, este cel mai bun călăreţ, câştigând 48 din 113 concursuri pe primul loc, de 31 de ori este pe locul II, iar de 16 ori pe locul III. Cu aceste rezultate, în 1922 a devenit din nou Campionul Ungariei. Tot în acel an câştigă Concursul Memorial Jankovich, cel mai important premiu din acea vreme. În anul 1925, este învingător în 27 din cele 65 de concursuri şi devine campionul anului. Mai repetă această performanţă în anii 1927, 1929, 1930. „În această perioadă devine cunoscut în întreaga Europă. Participă la concursurile internaţionale din Germania, Italia, Elveţia, Polonia, Franţa şi Marea Britanie. În anul 1927, câştigă Marele Premiu al oraşului Dortmund, cel mai important concurs de călărie din Germania. Era o mare vedetă printre iubitorii acestui sport”, amintește Gazdag.

Două Olimpiade, performanţe neegalate

În 1928. călăreţul originar din Mediaş participă cu echipa Ungariei la Olimpiada de la Amsterdam. Aici are parte de un ghinion teribil, din cauză că, în acea perioadă, caii de concurs se trăgeau la sorţi, iar Helmuth primeşte un cal mai puţin competitiv. Specialiştii vremii spuneau că la cursa respectivă a pierdut calul, nu călăreţul. Întors la alte competiţii de profil, Otto Helmuth Binder a mai câştigat 40 de locuri I la categoria sărituri, dar decide să pună punct carierei competiţionale în 1930, la vârsta de 41 de ani. Nu stă departe de lumea competiţiilor şi de pasiunea pentru cai şi pregăteşte echipa olimpică a Ungariei, pe care o însoţeşte în 1936 la Jocurile Olimpice de la Berlin. „Otto Helmuth Binder, numit Otto în viaţa sportivă, devine cel mai cunoscut sportiv al Ungariei, iar performanţa lui nu a putut fi depăşită niciodată. Este apreciat şi iubit atât de populaţie, cât şi de elita societăţii de atunci. În 1927, Comandantul Suprem al ţării îl primeşte personal în audienţă şi-i acordă cea mai înaltă distincţie, «Signum Laudis»”, ne-a povestit avocatul Sándor Gazdag.

General-maior, al doilea prizonierat

Pensionat între timp, Helmuth este rechemat în activitate în 1938, cu grad de colonel, şi este numit comandant al Hergheliei Sportive a Ministerului Apărării din Ungaria. Apoi, în anul 1942, este avansat la gradul de general, iar mai apoi devine general-maior. Otto Helmuth Binder trece şi prin al Doilea Război Mondial şi cade din nou prizonier. Ironia sorţii, tot la ruşi. „A urcat în ierarhia militară, a ajuns general-maior şi avea toţi caii pe mână. E şi o întâmplare comică, deoarece la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial primeşte ordin să evacueze caii, să salveze herghelia, ducând-o spre Apus. Nu prea s-a conformat ordinului şi s-a mişcat destul de încet, astfel că, la sfârşitul lunii martie 1944, este capturat de ruşi. Tare s-au mai bucurat aceştia că au pus mâna pe un general, dar s-au dezumflat repede când au văzut că e vorba doar de un general şi câţiva oameni şi o herghelie de cai. Nu le-a venit să creadă că ditamai generalul îngrijeşte cai”, se amuză avocatul Gazdag. După mai bine de trei ani de prizonierat, Binder este eliberat în 1948.

Umilit de comunişti

Reîntors la Budapesta, unde deținea o frumoasă reşedinţă pe Dealul Rozelor, Binder nu-şi mai găseşte liniştea, ci este luat la întrebări de o comisie a organelor populare. Aceasta constată, în 1949, că medieșeanul nu a fost, totuși, criminal de război şi decide că-şi poate păstra gradul militar. A fost doar liniştea dinaintea furtunii, deoarece Binder se trezește „săltat“ de acasă în 1951 şi forţat să-şi părăsească domiciliul în câteva ore. „S-a dat o lege prin care erau acuzaţi toţi cei care fuseseră în «clasa exploatatoare». L-au făcut duşman de clasă şi l-au trimis cu domiciliu forţat într-o mică localitate din sudul Budapestei, la Kunszentmárton. Aici este primit în casa familiei Józsa şi obligat să lucreze ca zilier în fabrica de cărămidă”, continuă Sándor Gazdag. Destinul fostului campion se încheie tragic, întrucât, slăbit şi apăsat de efort, cedează. Inima sa n-a mai rezistat, iar Otto Helmuth Binder a murit în 27 noiembrie 1951, în urma unui infarct. Trupul marelui campion a fost înhumat într-un loc neînsemnat, din mica localitate maghiară.

Reamintit după ‘90

Avocatul Sándor Gazdag spune că marele campion a fost evacuat în viteză din casa sa din Budapesta, iar nimeni nu ştie ce s-a ales de cupele sale, medalii, diplome şi diferite distincţii, nici de alte lucruri personale ale acestuia. Se ştie despre campion că a fost căsătorit, dar că nu a avut urmaşi. „În anii ‘70, un nepotul al său din Germania s-a interesat la autorităţile din Kunszentmárton pentru exhumarea naşului său, Otto Helmuth Binder, şi transportul în Germania de Vest, dar dorinţa nu s-a finalizat, deoarece nepotul a decedat pe neaşteptate. Practic, marele campion a fost dat uitării, dar a început să fie amintit după ’90, odată cu schimbarea regimului. De atunci, este reabilitat şi toţi cei care au făcut cercetări şi studii în domeniul călăriei au regăsit un mare campion, care şi-a pus puternic amprenta asupra acestui sport, un om fără de care acest sport n-ar fi fost la fel”, crede avocatul medieşean. Acesta spune că în Kunszentmárton s-a amplasat, pe mormântul campionului, o piatră funerară din marmură neagră, iar Otto Helmuth Binder este evocat pe un panou de onoare al participanţilor la Olimpiadă, fiind de altfel pomenit de iubitorii acestui sport nobil.

Campion anonim la Mediaş

În demersul său de a strânge date despre viaţa campionului originar din Mediaş, avocatul Sándor Gazdag a contactat ceva rude ale acestuia, stabilite de ani buni în Germania, iar aceştia i-au povestit una-alta, din amintiri, şi i-au trimis fotografii din arhiva familiei. Gazdag deplânge faptul că, din nefericire, puţini medieşeni ştiu povestea campionului, care pentru oraşul natal rămâne, deocamdată, un anonim. „Din păcate, în Mediaş este mai puţin recunoscut şi eu cred că merită să ne ocupăm de această personalitate. S-a născut aici, a trăit aici până la 18 ani, nu se ştiu multe lucruri despre el în comunitate şi, la fel ca şi alţi medieşeni de altă dată, cred că merită să fie recunoscut ca un fiu al acestor locuri. Este o personalitate extraordinară în lumea călăriei, a avut rezultate excepţionale, care n-au fost depăşite până astăzi, eu cred că merită mai multă atenţie şi aici, la noi”, este de părere avocatul medieşean Sándor Gazdag. Poate comunitatea medieşeană va găsi cumva de cuviinţă să-l omagieze cumva pe campionul originar din Mediaş, mai ales că în luna noiembrie se împlinesc 65 de ani de la trecerea sa în nefiinţă.

Omagiat în Germania

La câteva luni de la moartea campionului Binder, în renumita revistă de specialitate hipică „Sankt Georg” din Düsseldorf, Germania, a fost evocată personalitatea acestuia: „Odată cu generalul Otto Helmuth Binder, decedat într-o fabrică de cărămidă din Ungaria, ca muncitor necalificat, a trecut în nefiinţă unul din cei mai amabili oameni şi unul din cei mai buni călăreţi ai sportului internaţional. Noi, germanii, o să regretăm acest lucru din toată inima. A participat regulat la toate concursurile din Ungaria şi alte ţări. Peste tot a câştigat recunoştinţă şi simpatie. Armata maghiară i-a predat conducerea Şcolii de Călărie din Örkény Tábor, unde a promovat, în calitate de cel mai mare model cavaleresc, toate disciplinele: dresaj, sărituri şi călăritul, în final a condus ca general formațiunea de călăreţi a armatei maghiare. Rareori a existat în lume un cavaler mai bun, mai onorabil, mai nobil şi mai informat ca el. Comemorăm cu adâncă durere şi aşezăm o coroană din toate florile noastre frumoase ale patriei germane pe mormântul său îndepărtat şi necunoscut”.