Asistăm la o campanie electorală a naibii de liniştită. Se apropie alegerile, cu paşi repezi, iar partidele politice zac într-o lâncezeală care nu anunţă nimic bun. Proiecte de ţară, intenţii, planuri de guvernare, promisiuni, la fel ca de fiecare dată. Aceleaşi discursuri prăfuite, feţe vechi şi unele noi, care nu spun nimic. Până la urmă, cifrele ar trebui să vorbească. Şi faptele.
 |
| Milu OLTEAN |
Dincolo de promisiuni aşternute strategic pe coli dalbe, în campaniile electorale, politicienii ar trebui să vină în faţa alegătorilor cu cifre şi fapte. Pentru că cifrele fără fapte nu înseamnă nimic. E frumos să vezi pe hârtie măriri de salarii, de pensii, impozite scăzute şi taxe tăiate, autostrăzi desenate cu pixul şi spitale înfloritoare, dar viaţa bate filmul, iar realitatea ar putea fi cu totul alta decât cea zugrăvită de staff-urile de campanie. Care staff nu face decât să cosmetizeze niţel discursul şi să schimbe anul de pe pliante. Poveştile rămân tot poveşti.
N-am prea văzut politician din imediata vecinătate care să vină în campanie cu chestiuni clare, de pildă: o situaţie cu numărul firmelor dintr-un oraş sau judeţ la început de mandat şi numărul acestora la final de mandat. Sau cu numărul de angajaţi dintr-o zonă, la început şi la final de mandat, sau numărul populaţiei. Şi datele legate de exodul tinerilor dintr-o zonă, de numărul de decese şi de naşteri, sunt la fel de relevante şi dau imaginea a ceea ce se întâmplă, a cât de bine sau rău funcţionează treaba. Şi dincolo de aceste cifre, domnul sau doamna politician ar trebui să spună şi să arate concret ce anume au făcut pentru bunăstarea locului, a oamenilor şi a firmelor, ce iniţiative legislative a pus în practică, ce implicări a avut, cât de mult s-a interesat de soarta celor care au pus ştampila pe buletinul de vot. Aţi auzit undeva o construcţie argumentativă din gura vreunui politician de pe la noi, care să spună clar: m-am întâlnit cu x oameni de afaceri, care mi-au sesizat următoarele probleme, drept pentru care am avut următoarele iniţiative legislative? Bun iar mai apoi, după aplicarea acestor legi s-a ajuns la rezultatul cutare, care s-a reflectat în creşterea numărului de angajaţi, creşterea profitului firmelor şi a salariilor, încurajarea tinerilor care doresc să rămână în oraş şi să-şi facă o familie acolo. N-aţi văzut şi auzit aşa ceva, astea sunt doar filme. Politicienii sunt înfăşuraţi într-o mantie a absurdului, din care văd doar ce vor să vadă şi de unde recită doar nişte versuri comandate de la centru. Că ăia dinainte au fost răi, dar vom veni noi la putere şi vom face binele să se aştearnă peste toţi. Că ăia au furat, dar noi nu, că ăia au penali pe liste, dar noi i-am dosit pe-ai noştri şi n-o să-i mai vedeţi la faţă. Mai mult decât promisiunile sforăitoare aşternute pe pliante cu chipuri zâmbitoare, n-o să vedeţi. Pentru că cifrele ascund realităţi pe care nu e bine să le dezgropi în campanie şi fapte lipsă la apel. Sau fapte, care n-au avut nicidecum în plan central cetăţeanul şi interesele lui. Aşa, spre exemplificare, ce-ar fi să vorbim concret de şoseaua de centură a Mediaşului, pe care-au luat-o în braţe toate partidele, ani la rând? Promisiuni-multe, intenţii-nenumărate, lobby-gârlă. Concret? Kilometri-zero, investiţii-zero, perspective-zero. Ceva despre numărul de angajaţi şi numărul de pensionari din Mediaş? Ceva despre tinerii care pleacă din oraş, din zonă, câţi şi de ce? Până la urmă, cifrele ar trebui să vorbească. Şi faptele. Aritmetica e simplă.
