Mediaşul la pragul 750

Sunt destule imagini cu Mediaşul de odinioară, iar dacă aveţi curiozitatea găsiţi multe dintre ele şi pe Internet. Turnuri, oameni, piaţa centrală, străzi, case frumoase, este un exerciţiu interesant să treci cu ochii peste locuri imortalizate în imagini alb-negru şi să le revezi cu ochii minţii, aşa cum sunt ele acum. Mediaşul, cu toate sufletele lui, este la pragul 750.  Fascinant!

Amprenta unui loc este dată de oamenii lui, de cei care generaţie după generaţie muncesc şi îşi lasă o parte din suflet la umbra unui colţ de cetate. N-am putea vorbi de Mediaşul de azi, fără să ne gândim la cei care ne-au dat nume şi la cei care înaintea lor au clădit şi au trudit pentru oraş. Vedem azi ziduri şi turnuri, semeţe biserici şi străduţe cu un captivant aer medieval, în fapt, suntem moştenitorii unei comori spectaculoase, care nu încetează să ne surprindă pe noi, locuitorii cetăţii. Asta fără să mai vorbim de cei care ne trec pragul şi sunt şi ei surprinşi de minunăţiile noastre, adevărate bijuterii arhitecturale. Vorbim astăzi de bresle, de meşteşuguri, de târgoveți şi de o tradiţie industrială a oraşului, dar în aceeaşi cheie de înţelegere suntem moştenitorii unei munci pe care alţii au început-o înaintea noastră. Şi pe care, nu mă îndoiesc, o vom da şi noi mai departe. Pentru că aşa e legea firii. Primim energia oraşului, adăugăm energiile noastre ale celor de azi şi dăm mai departe întreaga moştenire celor care vin. Oraşul este un catalizator care adună laolaltă energii şi suflete, făcându-le să vibreze la unison, sub acelaşi stindard. În cazul burgului nostru, stindardul mâinii deschise, care îmbrăţişează viţa de vie. Vorbim de altă tradiţie, aceea a unor oameni vrednici şi iubitori de loc, a unor oameni primitori şi cu inima deschisă, dar şi a unor oameni muncitori, care au ştiut să se bucure de darul lui Dumnezeu şi să umple dealurile din jurul oraşului cu viţă de vie.

Ne mândrim azi cu poveşti frumoase, pentru că s-au scris destule la adăpostul Turnului Trompeţilor, ne bucurăm cu fiecare medieşean de odinioară descoperit şi redescoperit de cei care se ocupă de scormonit prin arhive, pentru că atât poveştile, cât şi oamenii care au marcat vremurile de altădată fac parte din bagajul cultural al oraşului de astăzi. Avem istorii locale demne de a fi cunoscute, avem tradiţii de care putem fi mândri, avem un arsenal care pe mulţi i-ar face invidioşi, într-un cuvânt, chiar avem cu ce să ieşim la înaintare. Spuneam că sunt destule imagini în mediul virtual cu Mediaşul de odinioară şi că este un adevărat exerciţiu relaxant să treci cu ochii peste oameni şi locuri de altădată. E interesant să vezi cum a luat formă oraşului, ce şi cum s-a schimbat, cum erau oamenii burgului acum vreo 100 de ani, ce făceau şi pe unde umblau. O incursiune în aceste imagini nu poate decât să fie benefică, pentru că ne dă legitimitate şi ne arată că rădăcinile noastre sunt adânc înfipte în loc. Amprenta unui loc, a unui oraş este dată de oamenii lui, de cei care generaţie după generaţie clădesc. Mediaşul, cu toate sufletele lui, este la borna 750. Câte poveşti, câtă muncă, câţi oameni... Fascinant, nu-i aşa?