EDITORIAL | Davosul nostru

La Davos, în Elveția, se întâlnesc în aceste zile cei mai puternici oameni politici și cei mai influenți afaceriști ai planetei, pentru discuții la Forumul Economic Mondial. Pe-un picior de plai, la București, se întâlnesc politicienii și afaceriștii puterii pentru versiunea Guvernul nr. 3. În timp ce planeta își face calcule despre globalizare și inegalitate, pe gura noastră de rai se calculează portofolii și se rescriu scenariile pentru noii actori. În Davosul nostru, n-avem nicio treabă cu nimeni.

Forumul Economic de la Davos a început cu câteva chestiuni surprinzătoare: economia lumii trăiește în roz după criză, iar numărul de miliardari crește. Bună treabă. Capetele luminate ale lumii vor discuta despre strategii legate de globalizare, despre creșterea economică sau provocările asociate unei posibile viitoare crize, despre inegalitate și despre alte chestiuni care privesc viitorul lumii. N-are sens să spunem că România nu e pe la cele mese. Păi ce să și facem pe acolo? Noi avem treabă aici, sub alunecarea domoală a Dâmboviței. Mai marii noștri trag tare să facă Guvernul după chipul și asemănarea lor, cu o croială făcută după sufletul lor. Regizorii sunt aceiași care au meșterit distribuția celor două piese deja eșuate, așa că pentru a lua fața plătitorilor de bilete din sală, au tras cortina. Au ales din culise o primadonă și au distribuit-o în rolul de june prim. Restul rolurilor se vor clarifica în câteva zile, odată cu ridicarea cortinei și începerea celui de-al treilea act. La Davos se pun în discuțiile averile celor mari și faptul că boom-ul care a crescut numărul miliardarilor nu indică musai o economie sănătoasă. Ba, din contră. Speculațiile și contractele cu guvernele lumii au dus la îmbogățirea unora și la sărăcirea altora. Probleme și în paradis. Cel puțin ca discuție, se spune că parte din surplusul bogăției unora s-ar putea scoate din sărăcie de 7 ori mai multe persoane decât acum, la nivel global. La noi, pe felia noastră, prevederile Codului Fiscal bagă frica în oase și Declarația 600 seamănă zâzanie între oameni. Dacă n-am prins loc la masa bogaților, e clar că n-are sens să ne gândim la boierii care împart săracilor, la beneficii pentru cei mulți și la alte gesturi de gratitudine pentru țară. Nici pomeneală. Aici merge tehnica pescarului iscusit, momești, arunci nada, peștii se adună, bagi cârligul în apă și înhați la rupere. În Davosul nostru mioritic nu-i loc de strategii și de discuții serioase, aici avem altă treabă, reglaje fine și ultrafine. Restul e tăcere, tulburată doar de protestatari care se încăpățânează să creadă că e loc de altceva. În Elveția, mai marii lumii, cel puțin la nivel declarativ spun că lumea e într-un punct de cotitură, iar acțiunile comune și colaborarea sunt mai necesare decât niciodată. Nu, zău? Oare din capitala noastră cum s-or vedea conlucrările astea? Să fim serioși. La noi, colaborarea înseamnă totul pentru cei cocoțați la putere, dar se restrânge doar la joaca între cei de-același sânge. Care se țin tovărășește de mână și se fac frați cu oricine-i trece puntea. Pe-aici nu e timp de chestiuni complicate, de spitale, autostrăzi, bani europeni, strategii, discuții... În Davosul nostru, făurim Guverne, le dăm jos, punem altele și așa mai departe.