De mai bine de un deceniu, Gheorghe Fetean este singurul coşar autorizat care curăţă hornurile caselor de la Mediaş şi până la Sibiu. Singurul coşar autorizat rămas pe piaţă în Mediaş şi în zonele învecinate încă munceşte cu drag şi nici nu se gândeşte să renunţe la meseria lui. Chiar dacă uneori simte că i-a ajuns cuţitul la os, din cauza unor neajunsuri, Fetean crede că meseria sa este una norocoasă şi aşteaptă ca norocul să-i zâmbească şi lui niţel mai mult.
Autor: Milu OLTEAN
Zece ani în branşa coşeritului nu sunt nici mulţi, dar nici puţini. Destui, ca să înveţi bine meseria de coşar şi să întâlneşti o grămadă de oameni, de toate felurile, crede Gheorghe Fetean, singurul coşar autorizat şi experimentat din zona Mediaşului. Bărbatul în vârstă de 56 de ani şi-a făcut firmă bună în tot nordul judeţului, ba chiar merge cu „lucrul” şi în zona Sibiului şi oriunde în ţară unde primeşte comenzi ferme şi prinde vreun contract. E tot o glumă şi-o poantă, aşa că, în timp ce trebăluieşte cu peria şi lanţul cu bila de fier, ba povesteşte vreo întâmplare, ba spune vreo poveste cu tâlc. Nu te plictiseşti alături de el, chiar dacă mai are şi câte-un of la inimă, pe care nu se sfieşte să-l spună cui îl ascultă.
Au scăzut comenzile în Mediaş
De zece ani, Gheorghe Fetean a schimbat macazul şi a trecut de la gestiune la curăţarea coşurilor de fum. A muncit 24 de ani la Geromed, dar, când fabrica a ajuns pe butuci, a fost pus în situaţia să treacă de la postul de tehnician-economist la cel de coşar. Învăţase meseria în armată, iar după câteva luni în Germania, la muncă, s-a întors acasă decis să se autorizeze şi să treacă la treabă. Şi n-a mers rău deloc, doar că, de vreo doi ani încoace, treaba merge tot mai rău în oraş, la case. Şi are şi o explicaţie: faptul că oamenii par să nu se mai gândească la cât de important e ca hornul casei lor să fie curat, iar pe de altă parte, mai sunt şi unii „competitori” care nu prea joacă fair-play. „Acuma, eu cred că necazul vine de la faptul că până acum vreo doi ani verificările periodice la instalaţiile de gaz le făceau unii singuri. Apoi, această muncă a fost preluată de mai multe firme, iar din unele semnale pe care le am, unii dintre cei care merg în teren iau banii pentru serviciul de coşerit, dar fără să presteze serviciul şi le spun oamenilor că rezolvă ei. Omul se mulţumeşte că scapă de alt deranj. Eu n-am nimic cu nimeni, dar mă necăjeşte treaba asta, pentru că, dacă mai merge aşa, eu pot să trag storul liniştit”, spune, mai în glumă, mai în serios, coşarul. Acesta a constatat că, faţă de alţi ani, solicitările pentru coşerit în Mediaş sunt în scădere.
Coşul curat e sănătatea casei
Fetean este împăciuitor şi înţelege că, în multe cazuri, oamenilor mai în vârstă nu le e prea limpede treaba cu verificarea la gaz şi coşeritul şi sunt mulţumiţi dacă scapă fără să le mai treacă coşarul pragul. Dar asta înseamnă că se pot expune la pericole. Pentru că, în fiecare an, ştirile contabilizează o mulțime de întâmplări nefericite şi incendii care au pornit de la coşurile necurăţate ale caselor. „Ştiţi cum e? Dacă s-ar gândi şi oamenii niţel mai mult că după o iarnă întreagă de făcut foc cu lemne chiar au nevoie mai mult de un coşar care să le cureţe hornul, decât de o simplă hârtie, atunci treaba ar fi alta. Vedeţi câte se întâmplă de fiecare dată în sezonul rece şi mă doare inima de fiecare dată când sunt chemat să desfund câte un horn, după vreun incendiu sau eveniment nefericit. Nu era mai bine să mă fi chemat oamenii înainte? Stătea toată lumea fără gânduri şi omul putea pune liniştit capul pe pernă”, spune Gheorghe Fetean.
Povestiri adevărate
În zece ani de meserie, Fetean a văzut destule şi a cunoscut destui oameni. Se amuză, dar nici nu e chiar împăcat când îşi aduce aminte de falşi coşari, care în numele său obişnuiau să bată pe la uşile medieşenilor şi chiar pe la ale sibienilor. Coşarul zâmbeşte pe seama celor care au luat bani mult mai mulţi decât tariful lui şi care s-au suit în pod numai ca să vadă cum sunt aranjate ţiglele. Iar, peste o vreme, omul cu hornul înfundat tot la el a ajuns. „Au fost destui... eu sunt autorizat, aşa că spuneau că lucrează cu mine. Şi nu făceau nimic. Păi ce să şi facă fără scule, doar cu o sârmă? L-am oprit odată pe unul în drum ce umbla cu o sârmă în spate. L-am întrebat cum merge treaba şi a zis că el curăţă cu păcăleala aia de sârmă şi Palatul Parlamentului. Am vrut să mă duc să-i pun în mână geanta cu scule, care are vreo 10 kile, să-i arăt cam ce înseamnă meseria asta”, spune Fetean. Altădată, l-a sunat cineva şi l-a anunţat că fiul dânsului a rezolvat coşul de fum. „I-am zis că mă bucur, dar că o să-l sun pe băiatul meu, să-l cert. Şi m-a întrebat omul, că de ce să-l cert? Am zis, pentru că a lăsat catedra de la Cluj, că e profesor de sport acolo, şi a venit să-mi mănânce mie pâinea aici, la coşerit, în Mediaş. A înţeles şi omul că a fost altcineva acolo”, ne-a povestit coşarul.
Munca şi seriozitatea te recomandă
Gheorghe Fetean a trecut demult de naivitatea primilor ani de muncă, în care trebuia să caute clienţi şi să facă faţă la tot felul de situaţii, unele dintre ele total neprevăzute. A văzut multe, a învăţat şi a mers mai departe, dar fără să abdice de la seriozitate şi profesionalism. După ani de zile în care a mers cu acelaşi tarif, abia în acest an a mai ridicat niţel ştacheta, cu câţiva lei. Lucrează pentru mai multe firme şi instituţii din oraş, merge în ţară pentru a onora unele contracte, are lucrări la Sibiu şi în jurul acestuia, în general oriunde i se caută serviciile. „Eu unde merg îmi fac treaba, nu cred că sunt clienţi la care am muncit şi nu au fost mulţumiţi. Şi eu sunt mulţumit atunci când oamenii sunt mulţumiţi, pentru că e lucru mare să ştii că toată treaba e în bună regulă şi omul poate dormi liniştit. Mi-e necaz că, uite, au scăzut lucrările pentru Mediaş şi aici, unde plătesc taxe şi impozite, uite că aici nu prea merge treaba... Cea mai bună reclamă ţi-o faci cu munca ta, eu aici am avut mult de câştigat, pentru că de unde am plecat am lăsat oamenii mulţumiţi. Iar dacă oamenii au fost mulţumiţi şi le-au spus şi altora de mine, atunci şi eu am fost mulţumit”, arată Fetean.
Murdar, dar mulţumit
Coşarul zâmbeşte dacă-l întrebi de cenuşă şi negreală, dar spune din capul locului că meseria e frumoasă. Dincolo de toate, nu e deloc simplu să-ţi asumi responsabilitatea de a curăţa hornurile, mai ales când vezi câte necazuri se întâmplă din cauza acestora şi câte tragedii. „Spune lumea că e meserie murdară, ruşinoasă, dar e o meserie ca toate celelalte. Să ştiţi că nu e o joacă, e o meserie frumoasă, cu secretele ei. Ai aşa un sentiment că ţi-ai făcut bine treaba când soba are tiraj cumsecade, când vezi lumina cerului în oglindă”, explică Fetean. Chiar dacă tehnica modernă are şi ea un cuvânt de spus în meserie, sculele tradiţionale încă îşi fac treaba. „Folosim o grămadă de scule: lanţul cu bilă, diferite perii de mai multe mărimi, spirale de mai multe feluri, vârfuri speciale. E drept că au apărut tot felul de mecanisme electronice moderne, dar costă mulţi bani. Ascultaţi-mă pe mine, bila legată de lanţ e sfântă, face toţi banii”, este de părere coşarul.
GHEORGHE FETEAN | coșar: „Asta e o meserie veche, care nu moare! Eu mă bucur că am învăţat şi pe alţii şi i-am primit bucuros alături de mine pe cei care au vrut să muncească şi să câştige un ban. Şi coşeritul le-a purtat noroc: doi inşi au plecat în Norvegia, unul e un fel de patron, altul e la o fabrică, am mai avut un copil ce a ajuns inginer la o firmă în oraş… Eu de felul meu sunt norocos, dar asta cu norocul şi coşarul e pe bune! Vine lumea, ne atinge, ne mai smulge un fir de la perie, mai râdem şi mai glumim, vine lumea şi îţi bagă bănuţi în buzunar. Sunt oameni la care care ajungi acasă şi îţi cântă: «Hai coşar, coşar». Mă bucur tare mult ori de câte ori lumea spune că un coşar e aducător de noroc şi le urez să le meargă bine în toate cele!”
Meserie de drag
Chiar dacă are şi nemulţumiri, legate de cei care, aşa cum spune în glumă, „fac playback pe scenă şi apoi iau banii, în timp ce eu mă chinui să cânt şi plătesc şi taxe la stat”, Fetean spune că anii de practică a coşeritului au fost ani frumoşi şi nici prin cap nu-i trece să renunţe. „Pentru mine a fost ceva deosebit, ani frumoşi. Eu şi acum îmi caut ceva de lucru, aş merge să mă angajez undeva, dar la program 12 cu 24 ore, ca să pot continua şi coşeritul. Nu vreau să-i dezamăgesc pe oamenii care s-au bazat în anii aceştia pe mine. Mai am 10 ani până la pensie, dar eu aş vrea să muncesc încă 20 de ani de acum înainte, că nu mă simt de pensie. Nu sunt omul care să mă dezamăgesc imediat, sau să pun steagul jos, dar nu e bine şi nici fair-play ce fac unii... dar ce mai e azi fair-play?”, se întreabă retoric coşarul Mediașului.
