Muzeograful dr. Viorel Ștefu a lansat cartea „Muzeul Alt – Mediasch. Mărturii ale comunității săsești de la Mediaș”, o incursiune către începuturile instituției muzeale medieșene. Demersul muzeografului medieșean vine să restituie o pagină frumoasă din istoria orașului și a muzeului, pagină neconsemnată în literatura de specialitate. „Nu fac decât să introduc în literatura de specialitate cam 50 de ani dintr-o istorie necunoscută a muzeului din Mediaș.
Toată lumea face referire la Muzeul Mediaș doar din momentul în care acesta devine instituție de stat în 1950. Asta, în timp ce istoria muzeului medieșean e mai veche cu vreo jumătate de secol”, susține dr. Viorel Ștefu, într-un dialog cu Monitorul de Mediaș.
Monitorul de Mediaș: Cartea de față este o extensie a preocupărilor pe care le ai de mai mulți ani, legate de activitatea Muzeului Mediaș și a istoriei locale. Ca și structură, ca și abordare, se poate vorbi de o monografie a muzeului?
Viorel Ștefu: Este o monografie a muzeului medieșean, dar văzută și din prisma unor acțiuni, evenimente, aspecte din viața culturală, personalități care au avut tangență cu instituția. De aceea, am dedicat primul capitol vieții culturale, surprinderii unor evenimente, momente importante din oraș. Aici am luat pe rând, am vorbit despre bresle, vecinătăți, învățământ, primele expoziții care s-au organizat în oraș. Apoi, partea cea mai importantă a volumului este dedicată Muzeului Alt-Mediasch, bineînțeles cu trecerea ulterioară către Muzeul Municipal. Este o carte dedicată Muzeului Mediaș și o pagină din bogata istorie a comunității săsești de pe aceste meleaguri.
Monitorul de Mediaș: Este o carte bine documentată, cum ți-a venit ideea ei?
Viorel Ștefu: Inițial, am pornit de la ideea de a face o lucrare despre patrimoniul muzeului.
Teza mea de doctorat a abordat această temă a constituirii și dezvoltării muzeului medieșean, dar apoi am discutat cu doamna Eva Mârza, coordonatoarea lucrării și s-a născut ideea de a face o monografie a muzeului. Înainte să încep să abordez subiectul, m-am documentat și am decis să fac o monografie. Știți ce e curios? În literatura românească de specialitate, Muzeul din Mediaș nu apare menționat decât din anul 1950. Și sunt o serie de lucrări de specialitate.
Monitorul de Mediaș: Așadar, a fost o provocare să aduci în lumina reflectoarelor istoria uitată a instituției muzeale medieșene?
Viorel Ștefu: Documentele au trebuit căutate, iar prin această carte nu fac decât să introduc în literatura de specialitate cam 50 de ani dintr-o istorie necunoscută a muzeului din Mediaș.
Toată lumea face referire la Muzeul Mediaș doar din momentul în care acesta devine instituție de stat, în 1950. Asta, în timp ce istoria muzeului medieșean e mai veche cu vreo jumătate de secol. Cu alte cuvinte, când vorbim de muzeul din Mediaș, vorbim de o instituție clădită pe fundamentul muzeului săsesc, respectiv, Alt-Mediasch și sub nicio formă de o instituție înființată în perioada comunistă, care nu a făcut decât să preia patrimoniul de la Alt-Museum. Rădăcinile sunt în altă parte, nu în perioada comunistă.
Monitorul de Mediaş: Ai studiat documente, ai găsit mărturii fascinante, dar cum apare un muzeu în viaţa unei comunităţi?
Viorel Ştefu: Teoretic, am muncit la carte vreo patru ani, dar practic au fost materiale pe care le-am tot adunat în timp, așa că mi-a fost relativ ușor să le leg de subiect și să le așez într-o înșiruire logică. Am încercat să merg pe un fir și am început explicând ce înseamnă un muzeu într-o localitate, indiferent unde. Un muzeu nu apare așa dintr-o dată, se naște ca urmare a unor evenimente, a unor energii locale, a unei cerințe. Nicio comunitate „amărâtă” nu se apucă să-și facă un muzeu, trebuie să ai un anumit nivel să-ți faci un muzeu, o bibliotecă.
Uite, vorbind concret, despre Muzeul Alt-Mediasch, care a avut o „viață” din 1901 până în 1949, e un apanaj al comunității săsești de la noi. Sașii au fost cei care l-au înființat, ei au adunat și donat patrimoniul. Sunt documente în care-l denumesc „muzeul patriei noastre restrânse”. În a doua jumătate a secolului XIX fenomenul de apariție al muzeelor e foarte dezvoltat, iar în Transilvania acest fenomen are un caracter etnic. După formarea Imperiului dual austro-ungar și pe fondul unor directive venite de la Budapesta, sașii încearcă să-și expună cât mai pronunțat patrimoniul cultural, de aceea putem vorbi de mai multe muzee care au un caracter etnic, care încep să apară. Vorbim de o serie de orașe săsești, care își înființează muzee. Dacă vorbim strict de data fondării, 1901, Muzeul din Mediaș este al treilea muzeu săsesc din Transilvania, după cel de la Sibiu și Sighișoara.
Monitorul de Mediaş: Trebuie să fi fost o viaţă socio-culturală intensă pe meleagurile noastre, nu-i aşa?
Viorel Ştefu: Exact! Primele expoziții, în a doua jumătate a sec al XIX-lea erau legate de agricultură, de comerț și industrie, dar genul acesta de expoziții erau răspândite în mediul german, la Viena, la Berlin, în multe orașe. Și Mediașul era conectat la realitățile culturale de atunci. Am avut aici asociații și organizații locale, care chiar dacă nu au avut un aport direct la constituirea muzeului, arată forța organizatorică și preocupările oamenilor din comunitate. Aveam asociație de muzică înființată înainte de 1850, cu spectacole extraordinare. Aveam asociaţii sportive, care arătau efervescența comunității.
Monitorul de Mediaş: Cum începe povestea Muzeului Alt-Mediasch?
Viorel Ştefu: Povestea începe în ultimul deceniu din secolul al XIX-lea, când doi profesori, Carl Martin Römer și Ludwig Binder, au această inițiativă. Astfel, Muzeul Alt-Mediasch este înființat în 1901, iar primele expoziții au loc în 1912, apoi vine Primul Război Mondial și inclusiv informațiile despre muzeu dispar, până în 1923. De atunci, muzeul funcționează în spațiile de la parterul vechii Primării, de lângă Biserica Evanghelică, și acolo rămâne deschis până în 1949, când patrimoniul este preluat de stat, iar muzeul devine „Muzeul raional «Nicolae Bălcescu»”. De atunci este mutat în Casa Morscher, iar în 1969 se mută în actuala locație, în claustrul mănăstirii franciscane.
Monitorul de Mediaş: Ce înseamnă aproape 120 de ani de muzeu la Mediaș?
Viorel Ştefu: Cel puțin din punctul meu de vedere, înseamnă că în acest domeniu Mediașul are un cuvânt de spus. Avem un muzeu care are un patrimoniu extrem de bogat, are ce să arate și, în același timp, existența îndelungată a muzeului arată bogăția locuitorilor de aici. În documentele cercetate am consemnat toți donatorii care în perioada 1901-1949 au donat diferite obiecte și documente, iar în marea majoritate cei care au donat erau sași. Apropo de acest fapt, sunt mărturii care vorbesc despre un fenomen interesant la sfârşitul secolului al XIX-lea, iar Römer chiar scrie că şi în acea perioadă o serie de obiecte ale artei populare de la sate, de la oraşe riscau să se piardă sau chiar să fie vândute peste hotare. E ca şi în ziua de azi. Recuperarea şi protejarea obiectelor a fost altă raţiune a înfiinţării muzeului.
Monitorul de Mediaş: În munca de cercetare, ai găsit lucruri inedite?
Viorel Ştefu: Un subcapitol care mi-a plăcut foarte mult, chiar dacă a fost vorba de multă muncă, a fost studierea cărții de onoare a vechiului Muzeu. Vorbim de consemnări mici, care dacă sunt bine analizate îți oferă informații extraordinare. Poți avea un indicator asupra numărului de vizitatori, a persoanelor care vizitau muzeul. Primii semnatari în 1912 sunt pictorul german Carl Dörschlag și Emil Sigerius, fondatorul muzeului omonim de la Sibiu. Ultimul semnatar în cartea de onoare este arhitectul Michel Tănase. Pe de altă parte, e vorba de locațiile din care au venit vizitatori la muzeu între anii 1923-1949: nu vorbim de România, că sunt din toate părțile, spun doar despre Budapesta, Dresda, Munchen, Leipzig, Zurich, Rosenau, Viena, Antwerp, Bochum, Postdam, Nurnberg, Berlin, Hamburg și altele.
Monitorul de Mediaş: Până la urmă, acest volum este un vis împlinit pentru tine?
Viorel Ştefu: Da! Mă bucur că am dus la bun sfârșit această muncă, pentru că deja sunt de 15 ani la Muzeul Mediaș și am reușit să las ceva în urma mea. Mă bucur că am reușit să fac o asemenea lucrare despre instituția la care lucrez și pot să spun că toată această carte a fost scrisă cu trudă și pasiune. Documentele au fost foarte împrăștiate și greu de adunat și de pus cap la cap într-o formă coerentă. Practic, e o pagină din istoria Mediașului. E o prezentare a certificatului de naștere al Muzeului din Mediaș, iar mai mult decât atât, e vorba de legitimitatea unui loc în care au fost toate premisele sociale și culturale pentru „naște” o asemenea inițiativă.
Monitorul de Mediaş: Ai terminat o etapă. Ce alte planuri ai legat de activitatea publicistică?
Viorel Ştefu (zâmbeşte): Monografia Mediaşului ar putea fi o provocare, dar implică o echipă de oameni devotaţi. Oricum, ar fi un lucru extraordinar dacă s-ar aduna o echipă care să pună umărul la un asemenea demers, să fie sprijinită. Apropo, de sprijin, doresc să mulţumesc Primăriei Mediaş, domnului primar Gheorghe Roman şi domnişoarei viceprimar Christine Thellmann pentru sprijinul acordat, Asociaţiei Heimatgemeinschaft Mediasch şi Parohiei Evanghelice Mediaş. Pentru viitor, vom vedea, poate o lucrare legată de arheologie!
A consemnat Milu OLTEAN
.jfif)
.jfif)
