Proiectele de dezvoltare a aeroporturilor și de extindere și modernizare a capacității lor operaționale prezintă provocări importante din cauza gradului înalt de complexitate pe care le comportă, a exigențelor tehnice care trebuie respectate, a numeroșilor beneficiari de care trebuie să se țină seama și, nu în ultimul rând, a necesității implicării unui număr foarte mare de organizații publice și private și de o manieră mai amplă a comunității pe care urmează să o deservească.
La ora actuală, se estimează că 90% din proiectele de anvergură în lume au întârzieri, iar proiectele din domeniul aeroportuar se înscriu și ele în această tendință. Se consideră însă că finalizarea la timp a acestor proiecte, ca de altfel și eliminarea și minimizarea riscurilor legate de viitoarea exploatare pot fi îmbunătățite prin măsuri specifice care trebuie luate în considerare pe tot parcursul derulării unui proiect. Scopul recentei conferințe ORAT a fost acela ca, pornind de la experiența acumulată până în prezent, să identifice și să propună asemenea măsuri de bune practici.
În cadrul discuțiilor, domnul David Ciceo a adus în discuție perspectiva aeroporturilor regionale expuse și ele unui număr considerabil de provocări, la care se adaugă cel mai adesea resursele umane și financiare limitate, și a ilustrat acest punct de vedere pe cazul concret al Aeroportului Internațional Cluj-Napoca, care a crescut spectaculos de la 32 mii pasageri în 1996 la aproape 3 milioane în 2019 și are acum un plan de dezvoltare pentru a atinge 7 milioane de pasageri până în 2035.
.jpg)
