Opinia de mai jos am scris-o în 2015, bucurându-mă cu naivitate ca industria farmaceutică a fost aleasă de Guvernul Ponta în top 10 domenii industriale strategice.
Astăzi, culegem ceea ce am semănat. Încep să se simtă efectele dependenței de importuri, pentru că fiecare țară care se va închide va refuza să mai trimită medicamente în România. Sunt curios dacă cineva a învățat o lecție.
Domnule Orban, vă rog ca luni să declarați industria medicamentelor INDUSTRIE STRATEGICĂ. Vă mulțumesc.
Industria farmaceutica aleasa în top 10 domenii strategice pentru 2015-2020.
S-a bifat. Oare mă pot pensiona liniștit acum? Ioan Nani, directorul Antibiotice, vorbea într-un interviu de prima strategie națională de dezvoltarea a medicamentelor datând în 1950 – 1951. În perioada cea mai neagra, 1980-1989, comuniștii au avut o planificare strategica centralizata a medicamentului: în București manufacturam injectabile / perfuzabilele și vaccinuri, în Iași antibiotice, în Cluj orale solide, la Viseu de Sus lichide nesterile, la Tg Mureș unguente. Și aveam o industrie suficient de dezvoltata că să facă fata vremurilor.
Începând din 2000 majoritatea fabricilor romanești de medicamente au intrat în circuitul multinaționalelor, care nu le-au închis, ba dimpotrivă s-au întrecut în a investii în retehnologizare, dezvoltare, exporturi. Și desi era evident că devenea un domeniu de interes industrial major, autoritățile tot nu s-au prins să elaboreze o strategie națională a medicamentului, nefiind pe lista lor de priorități. Fapt pentru care numai în perioada 2010 – 2014 (deci după intrarea în UE) politica Romania a pierdut producția a 40% din volumele de fabricație, a pus lacătul pe un institut national, a cauzat închiderea unui producător privat și nu a mai adus nici macar o singura investiție de portofoliu în Romania.
În așa fel încât astăzi, 15% din deficitul comercial al României, este cauzat de industria farmaceutica, care importa anual medicamente în valoare de peste 8 miliarde Ron dar reușește să exporte mai puțin de 1 miliard. Și asta în condițiile în care cele trei mari fabrici din Romania plătesc taxe și impozite către statul roman cât plătesc toți ceilalți furnizori de servicii și bunuri care acționează în sănătate la un loc. Dar, în loc să o aprecieze că pe un creator de valoare adăugată, autoritățile din domeniu s-au ocupat mai degrabă cu demonizarea industriei, au acuzat-o de “fuga după profit “ (ceilalți jucători din sănătate lucrează pe baza de voluntariat?), și nu au reușit ani la rândul să se așeze la masa dialogului. Nu ne miram că Romania este în urma la toate statisticele din domeniul sanitar, ajungând chiar să își “convingă” cetățenii să nu își mai vaccineze copiii.
Nu cred că greșesc când spun că în ciuda multitudinii de crize umane și cazuri de forte majora din jurul nostru, epidemiilor de cancer și boli infecțioase rezistente la antibiotice explodandu-ne în fata, indemnului OMS de a investi mai mult în sănătate, inclusiv în parteneriate cu industria, am asistat în perioada 2010-2014 la pierderea ireversibila a cel puțin 50% din potențialul industriei romanești de medicamente.
M-am tot întrebat – și am întrebat guverne, autorități, parlamentari – că stat civilizat, care își dorește să intre în top 7 tari ale Uniunii Europene că și forță economica, cum poți să ignori să iți dezvolți o industrie cum este cea farmaceutica, mai ales când ai o baza de unde să pornești? Industria farmaceutica este pe primul loc la nivel mondial în ceea ce privește investițiile în cercetare-dezvoltare (peste 15% din cifra de afaceri) și locul 5 mondial în investițiile de re-tehnologizare industriala (peste 7% din cifra de afaceri). Tari precum Marea Britanie, Germania, Franța, Slovenia, Belarus, India, au o excedent comercial datorita industriei și aduc până la 10-15% din PIB prin acest domeniu.
Industria are cel mai mare grad de calificare a locurilor de munca și este numărul unu la multiplicarea acestora pe plan vertical. Și iată totuși că în sfârșit, Guvernul a aprobat, printr-o hotărâre, Strategia Naţională pentru Competitivitate 2015-2020, în care industria farmaceutica este acceptata în clubul select al direcțiilor strategice ale României. Este un pas înainte, dar insuficient daca mai uit la masurile deocamdată cu caracter general propuse în document. Există în prezent bariere fiscale, de calcul al preturilor, de reglementare, de diplomație economica, care nu dau semne că pot fi înlăturate; la care se adaugă și desincronizări legislative care continua să afecteze interesul de dezvoltare al industriei. În plus, Guvernul ar trebui să își propună un obiectiv clar până în 2020, de exemplu să atragă 3-5 noi investitori de portofoliu. Dar este un pas înainte pe care trebuie să-l apreciam și pe care să construim. Așa că pensia mai poate așteptă până după 2020, când vom fi siguri că lăsăm în urma o industrie la fel de puternică ca în țările cu tradiție.
Dragoş Damian, CEO Terapia Cluj
.jpg)
