„Dragi sibieni, Suntem, astăzi, împreună în prima zi de
carantină pentru Sibiu, Șelimbăr, Cisnădie și Tălmaciu. Din păcate, cele mai
afectate zone din România sunt cele din centrul și vestul țării, incidența
cumulată fiind mai mare de 5 cazuri la mia de locuitori în județul nostru, în
Cluj, Timiș, Alba, Sălaj, Bihor, Brașov, Arad sau Mureș. Aceste cifre sau
altele asemănătoare nu ne împart în cei buni și cei răi sau în cei ce respectă
si cei ce nu respectă regulile. Ele ne împart doar în cei loviți astăzi mai
tare de virus și cei care, din fericire, sunt mai bine sau măcar cred și speră
că așa sunt.
Știu și eu și știți și voi că această
situație nu este consecința lipsei de respect pentru viață în județul Sibiu sau
în restul Transilvaniei. Știm cu toții că în tot acest an și noi, dar și
clujenii, timișorenii, brașovenii și alte milioane de români am fost, mai
degrabă, exemple de spirit civic sau de colaborare în lupta cu pandemia. Am
arătat, împreună, că ne pasă de viața noastră și de a celor din jur și am fost
actori activi și pozitivi în zilele cenușii sau negre care au trecut. Tot ceea
ce am reușit să facem până acum, am făcut împreună și a fost un efort exemplar
care merită ținut minte. Mă gândesc, aici, mai întâi, la toți cei
care lucrează în spitalele de linia întâi, la femeile și bărbații care muncesc
de luni de zile în sectoarele roșii, apărați de doar cei câțiva milimetri
grosime ai costumelor de protecție; la cei care au pus profesia lor mai presus
de confort, risc și, uneori, de viața privată, fiind zi și noapte în mijlocul
luptei pentru viață. Au lucrat și lucrează în condiții de presiune pe care le
poți cu adevărat imagina abia după ce ai petrecut măcar o oră în mijlocul
acestor oameni și simți, concret, oboseala, teama, speranța sau dorința lor de
a termina încă o zi cu bine. Pentru toți cei care nu au abandonat, care nu s-au
speriat, care nu au dat bir cu fugiții, care au luptat și luptă cu virusul în
spitale și în întreg sistemul medical din Sibiu și din România, mă înclin și
cred că-și merită pe deplin calitatea de eroi ai acestui război cu virusul.
Mulți sunt acum anonimi, însă când totul va reveni la normal, cred că merită
să-i cunoaștem, să le strângem mâinile și, poate, să le spunem „Mulțumim!” încă
o dată pentru viață! Asemeni lor sunt mulți alți români care
fac ca lumea noastră să nu se prăbușească cu totul, să nu se închidă așa cum ai
închide lumina într-o noapte întunecoasă. Avem apă, electricitate, hrană,
medicamente, transport și tot ceea ce face viața obișnuită posibilă în sate și
orașe doar pentru că bărbați și femei, anonimi, înfruntă în fiecare zi riscul
de îmbolnăvire, lucrând în sectoarele critice, a căror închidere ar produce
probabil un efect negativ chiar mai mare decât cel pe care îl produce, deja,
virusul. Pentru ei, respect si gratitudine! Ca și voi, m-am săturat de pandemie, de
mască, de restricții, de lipsa celor dragi pe care să-i poți vizita și pe care
să-i strângi în brațe. Mi-e greu să mă gândesc că va mai dura, că vara fără
câteva zile de liniște pe malul mării va fi urmată de o iarnă poate fără
bucuria pârtiei de schi sau a sărbătoririi în Piața Mare a Revelionului. Dar
rezist! Rezist tentației de a face ieșiri care nu sunt strict necesare,
tentației de a-i atinge pe cei din jur, de a respira liber, fără mască, de a-i
revedea față în față pe cei dragi care îmi lipsesc, de a merge la teatru sau la
Filarmonică. Rezist, mai ales, tentației de a-mi revendica libertatea
neîngrădită de a face lucruri normale pentru stilul de viață obișnuit înainte
de pandemie. Și vă mulțumesc vouă, sibienilor care faceți la fel, care vă
gândiți, ca și mine, că va trece și că trebuie să treacă cu bine! Pandemia nu
se poate combate în spitale, o combatem fiecare dintre noi, în fiecare clipă,
refuzând să fim parte a lanțului de contaminare. Fiecare viață contează și gândul
meu în fiecare zi e că o facem pentru ca virusul să ia cât mai puțini dintre
noi înainte de vreme. E un preț mare pe care îl plătim de atâta vreme, dar oare
există ceva mai de preț decât o viață salvată? Dând filmul înapoi, privind spre trecut,
vedem că sunt, cu siguranță, lucruri mai mari sau mai mici care acum știm sau
credem că puteau fi făcute altfel. Întotdeauna e așa: după ce partida de șah
sau meciul de fotbal se termină, nu doar cei care privesc, ci și cei care au
fost în tumultul jocului văd soluții mai bune. Și se gândesc, ne gândim „Cum ar
fi fost dacă?”. Toți cei care am fost implicați în
serviciul public în aceste zile grele, indiferent de poziție sau domeniu,
suntem și vom continua să fim responsabili, atât pentru ceea ce am făcut, cât și
pentru ceea ce, eventual, nu am făcut. Cred că după ce totul va fi trecut,
fiecare instituție și fiecare persoană va trebui să tragă o linie, să adune și
să scadă și să vedem cu toții, transparent, rezultatul. Acum, însă, e nevoie de
o mai mare mobilizare pentru a limita răspândirea virusului, pentru mai mult
oxigen, pentru mai multe paturi disponibile în spitale, pentru mai multe teste
efectuate, pentru mai multe ventilatoare sau medici în zonele critice, pentru
mai multe minți raționale care gândesc constructiv, pentru mai multe vieți
salvate. Avem nevoie de fiecare resursă, de fiecare om acolo unde e mai
priceput și, mai ales, avem nevoie de mai multă încredere.“ Daniela Cîmpean Președinta Consiliului Județean Sibiu
.jpg)
