Abonații la platforma online de
teatru-film a TNRS au parte, în această lună, de premierele „De cealaltă parte
a lumii” și „Povestea urșilor panda”
„De cealaltă parte a lumii”
Producție a TNRS, „De cealaltă parte a
lumii” este un spectacol de Alexandra Badea, realizat cu sprijinul proiectului
european Be SpectACTive! Este un road-trip teatral, un spectacol inițiatic la
sfârșitul căruia personajele își recapătă puterea de a acționa și de a schimba
ceva în ele și în exterior. După ce și-a pierdut prietenul în incendiul de la
Colectiv, Iris se lasă antrenată la Viena de întâlnirea cu o fată enigmatică,
Zoé, într-o călătorie cu rulota prin Europa. Această experiență îi va permite
să întâlnească oameni speciali care construiesc noi utopii acolo unde statul
renunță să îi mai protejeze pe cei vulnerabili.
În transformare
De-a lungul unei călătorii dintr-un
spațiu autonom în Austria, unde descoperă luptele politice ale unor activiști
ecologiști, precum și noi concepte ideologice care nasc discuții înflăcărate,
în Franța unde petrece un timp într-o tabără de refugiați și se îndrăgostește
din nou, în Irlanda unde, într-un centru de protecție pentru femei vulnerabile,
ajută o lucrătoare româncă în dificultate să se întoarcă în România, Iris trece
printr-un proces de transformare. Confruntându-se cu personaje excentrice și
ascultând poveștile lor de viață ieșite din comun, ea își găsește, în sfârșit,
un răspuns la întrebările rămase în suspensie și capătă din nou curajul să dea
un sens acțiunilor sale.
Dramă poetică fermecătoare
„Povestea urșilor panda”, de Matei
Vișniec, în regia lui Ben Pascal, este o poveste de dragoste suprarealistă, o
dramă poetică fermecătoare despre relația dintre viața de zi cu zi și lumea
viselor. Un bărbat se trezește lângă o femeie. Nu-și amintește nimic. Cine este
ea? Cum a ajuns în camera asta? Ce legătură există între ei? Ambii aranjează să
se întâlnească pentru alte nouă nopți, timp în care se îndepărtează din ce în
ce mai mult de realitate. Sunt prinși în acorduri reciproce, rătăcesc prin
amintirile copilăriei împreună, comunică fără cuvinte și sunt împreună în
absență. Treptat, spectacolul se transformă într-o poveste de dragoste intensă
și suprarealistă, într-o poveste în care liniile dintre vizibil și invizibil se
estompează…
Un spectacol tulburător, într-un decor
ireal
„Această beznă feroce” este un spectacol
bazat pe un text scris și regizat de Pippo Delbono în 2006 și care înfruntă cu
mult curaj tabuurile din jurul Morții, punând spectatorii față în față cu un
decor de un alb pur, aproape ireal, semnat de Claude Santerre.
În această cutie albă, simbolizând când un spațiu aseptic, când o sală de așteptare de spital, și chiar pasarela unui spectacol de modă tulburător, siluete negre stau nemișcate, asemenea unor portrete dintr-un cortegiu funerar, pacienți ce-și așteaptă rândul, măști și domnițe dintr-o paradă, simboluri ale Veneției în pragul morții. Compusă special pentru fiecare moment al spectacolului, muzica fragmentară, la fel ca viața, asigură ritmul tablourilor de pe scenă. Scena este locul de întâlnire a tuturor acestor personaje: doi arlechini ce-și ating afectiv nasurile, un Sinatra scheletic ce cântă My Way cu disperare și ironie, declarându-și dragostea față de viață, în ciuda tuturor celor întâmplate.
Delbono și artiștii din trupa lui atât de diversă ne vorbesc despre viață prin expresii faciale și trupuri scheletice sau pline de energie; împreună, ating inimile spectatorilor, transmițând mesajul lor despre viață. (M. S.)
Secvență din spectacolul cadou „Această beznă feroce“
(credit foto: Gianluigi Di Napoli)
Scena Digitală, platforma online de
teatru-film a Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu (TNRS), oferă abonaților,
în luna august, premierele „De cealaltă parte a lumii”, „Povestea urșilor
panda” și spectacolul cadou „Această beznă feroce”. Abonamentul lunii august
include, alături de aceste două premiere, spectacolele „Conferința iraniană”,
„Oscar și Buni Roz”, „MAL/PRAXIS”, „Orb de mină”, „Mici crime conjugale” și
„Femei”.În această cutie albă, simbolizând când un spațiu aseptic, când o sală de așteptare de spital, și chiar pasarela unui spectacol de modă tulburător, siluete negre stau nemișcate, asemenea unor portrete dintr-un cortegiu funerar, pacienți ce-și așteaptă rândul, măști și domnițe dintr-o paradă, simboluri ale Veneției în pragul morții. Compusă special pentru fiecare moment al spectacolului, muzica fragmentară, la fel ca viața, asigură ritmul tablourilor de pe scenă. Scena este locul de întâlnire a tuturor acestor personaje: doi arlechini ce-și ating afectiv nasurile, un Sinatra scheletic ce cântă My Way cu disperare și ironie, declarându-și dragostea față de viață, în ciuda tuturor celor întâmplate.
Delbono și artiștii din trupa lui atât de diversă ne vorbesc despre viață prin expresii faciale și trupuri scheletice sau pline de energie; împreună, ating inimile spectatorilor, transmițând mesajul lor despre viață. (M. S.)
