Nimic nou sub soare. Odată ce au fost făcute publice datoriile
clubului, nimeni nu mai este dispus să le acopere și depunctările se țin lanț,
e clar: Gaz Metan va falimenta, așa cum, dincolo de emoțiile inerente, anunțam în urmă cu o lună de zile. Cu sau fără apelurile unor foști
fotbaliști.
foto: facebook/Gaz Metan Mediaș
Suntem convinși că Eric de Oliveira are cele mai nobile intenții, însă din demersul lui va rămâne doar un plus de imagine. N-a cedat fără luptă. E greu de crezut că se strâng suficienți fani care să plătească din propriul buzunar pe cineva, pentru a-i asigura un salariu mult mai mare decât al lor. Nu în România, nu acum. Iar timpul le va dovedi pe toate. Nu e de mirare că s-au strâns abia 1.500 de euro în zilele de la lansarea apelului, adică aproape nimic din suma necesară funcționării clubului. În astfel de situații, trist dar adevărat, „șacalii“ se înfruptă din rămășițe. În acest caz, dintr-un nume atât de greu: Gaz Metan Mediaș.
Subiect sensibil, Gaz Metan este pus pe tapet zilnic în această perioadă, de diverse persoane sau chiar pagini de media/știri, în căutate de like-uri. Să crești pe mormântul cuiva e greu de înțeles, însă se dovedește din nou că întotdeauna există profitori. Și culmea, chiar funcționează. De trei săptămâni, mișcarea fotbalistică din țară, preluată și de pagini din Mediaș, abundă în vești despre dezintegrarea echipei. Și profită cu toții, unii de jucători în derivă, alții pentru a-și face promovare pe paginile de socializare.
Din păcate, nimeni nu a pus serios punctul pe „i“, într-un proces pe care nu l-am fi dorit la Mediaș. Nimeni nu a zis că Gaz Metan nu a mai fost a Mediașului de ani buni. Că un oraș cu talente la tot pasul, cu copii nativi pentru sport, recunoscut pentru jucători de mare valoare nu doar la fotbal, ci și la baschet, handbal, tenis de masă sau atletism, ajunge să plătească sportivi de aiurea, cu bani mulți. Că ai noștri copii n-au nicio șansă de a crește, la fel ca în urmă cu ani buni, pentru a deveni sportivi de performanță în orașul lor, iubiți de părinți, rude, vecini…
Mediașul plătește azi prețul fotbalului lăsat de izbeliște de ani buni în România. Nu e un caz singular. Sport rege la noi, a devenit un fel de bazar, în care se aduce „marfă“ din țări ieftine, pentru a o vinde apoi mai scump, în țară sau străinătate. Când ești privat, problema te privește. Faci profit sau pierzi. Când banii vin de la stat - iar Romgaz și Transgaz sunt societăți la care decide statul, cheltuielile de la club pot fi doar greșite. Nimeni nu răspunde, nimeni din conducere nu vine cu bani de acasă. Se pare că Gaz Metan a cheltuit mai mult decât a avut în cont (a promis/plătit mai mult pe jucători decât a reușit să vândă), iar asta înseamnă la un moment dat faliment.
Mediașul s-a umplut de jucători, antrenori, membri în diverse staff-uri de conducere, în general pentru banii oferiți. Da, aceștia au venit la „borcanul cu miere“. Au strâns din dinți, au stat departe de familii, pentru bani. Ani buni a funcționat, însă acum… Iată că, în plină criză energetică, cu prețuri explodate la gaz, Romgaz și Transgaz nu mai pot acoperi „găurile“ făcute aiurea, peste bugetul alocat anual, cum probabil au făcut-o în trecut.
.jfif)
.jfif)
