Foto: PNL Sibiu
| · „Există zeci de mii de copii în România – posibil chiar până la 150.000 – cu părinți plecați la muncă în străinătate. · Vrem să dăm dreptul instituțiilor publice, școlilor, spitalelor, ONG-urilor și cultelor religioase să atragă finanțări europene și să deruleze programe speciale pentru copiii cu părinți plecați în străinătate. · Sunt disponibili 150 milioane euro, din sursa FSE+, pentru Programul Incluziune și Demnitate Socială 2021 – 2027, pentru a susține astfel de activități. · Ne propunem ținta de 20.000 de copii care să fie sprijiniți prin asemenea proiecte. · E o investiție crucială în România de mâine, în copiii cu risc sporit de abandon școlar, tulburări psihologice și boli curente. |
- Ideea acestui proiect a plecat de la o nevoie reală. Există peste 100.000 de potențiali beneficiari copii și persoane în grija cărora au rămas acești copii (bunici sau alte rude), care au nevoie de ajutor în gestionarea unor probleme reale.
- Unele statistici vorbesc de 75.000 de copii cu părinți plecați în străinătate, altele de aproximativ 150.000.
- Chiar dacă analizăm doar datele care provin de la ANDPDCA din luna decembrie 2020, situația este extrem de gravă – aproape 30% dintre copii erau complet lipsiţi de grija părintească: 13.253 aveau ambii părinţi plecaţi în străinătate, 9.409 proveneau din familii în care părintele unic susţinător era plecat. 3.047 de copii aflaţi singuri acasă au ajuns în sistemul de protecţie specială (din care 647 în centre de plasament şi 568 în grija asistenţilor maternali).
- În mandatul meu de vicepremier și cel de ministru al muncii, alături de ministrul fondurilor europene, am susținut programe punctuale de sprijinire a copiilor a căror părinți au plecat la muncă în străinătate. Câteva milioane de euro, din fonduri europene, au fost deja direcționate către mai multe organizații non-guvernamentale.
- Acum însă putem și trebuie să trecem de la proiecte-pilot la un program național, prin care fiecare regiune să beneficieze de sprijin real. În acest moment prin Programul Incluziune și Demnitate Socială 2021 – 2027, putem atrage aproximativ 150 milioane euro, din sursa FSE+.
- Din păcate, în România 1 din 3 copii sunt expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială. Copiii ramași acasă, după ce părinții au plecat la muncă în străinătate, lipsiți de afecțiune și supraveghere, sunt expuși la mai multe riscuri:
- abandonul școlar;
- autoizolarea;
- apariția tulburărilor emoționale și comportamentale;
- risc de a se îmbolnăvi;
- risc de a intra într-un anturaj negativ (consum de droguri, alcool etc)
- În plus, lipsa atât a părinților, cât și a reprezentanților legali limitează accesul copiilor la servicii de sănătate și educație, la protecție juridică sau la prestații sociale. Pentru acești copii vor fi elaborate măsuri pentru pregătirea școlară suplimentară și servicii sociale, psihologice și juridice adaptate. La acestea se adaugă și fenomenul migrației generat de conflictele armate.
Copiii cu părinții plecați în străinătate trebuie să beneficieze în mod echitabil de următoarele drepturi, conform aceluiași studiu al Salvați Copii:
- Dreptul la educaţie
- există tendinţa de a abandona şcoala și de absenteism;
- scade interesul acordat şcolii şi temelor pentru acasă;
- întâmpină dificultăţi în realizarea temelor acasă şi a înţelegerii materiei predate la şcoală;
- copiii sunt implicați în activităţile de îngrijire a gospodăriei, uneori în detrimentul programului şcolar şi pregătirii temelor.
- Dreptul la opinie şi participare
- majoritatea copiilor nu sunt întrebați dacă părintele poate sau nu să plece la muncă în străinătate;
- mulți copii nu sunt nici măcar informaţii despre plecare, decât în momentul în care aceasta se întâmplă.
- Dreptul la timp liber, joc şi activităţi culturale
- Munca din gospodărie le consumă din timpul lor liber;
- posibilităţile de petrecere a timpului liber împreună cu bunicii sunt reduse.
- Dreptul la nediscriminare / incluziune socială
- copiii se simt „victime” accentuându-se efectele negative ale plecării părinţilor de acasă pe fondul percepției și a dezbaterilor din spațiul public.
Programele dezvoltate deja de școli și de societatea civilă au dat rezultate punctuale:
– mai puține absențe de la școală;
– o rată a abandonului școlar mai mică;
– o integrare mai mare a copiilor în comunitatea școlară;
– copii mai sănătoși fizic și cu o stare de spirit mai bună;
– rezultate la învățătură mai bune;
– noi modalități de a păstra strânsă legătură, chiar de la distanță, a părinților cu școala, copiii și persoanele în grija cărora și-au lăsat copii acasă;
– o siguranță crescută a copiilor în timp ce sunt la școală sau la activitățile extra-curriculare finanțate prin programe de tipul after-school, consiliere vocațională sau psiho-socială.
Ca stat avem obligația să îi ajutăm. Din fericire, pentru următorii 10 ani avem peste 150 de milioane de euro din fonduri europene.
Concret, prin inițiativa depusă astăzi, instituțiile publice locale și centrale, alături de instituțiile/unitățile de învățământ, medici de familie, spitalele, organizațiile neguvernamentale acreditate ca furnizori de servicii speciale care desfășoară activități în domeniul protecției copilului, organizațiile și cultele recunoscute, precum și alte entități eligibile pentru finanțare europeană au dreptul să inițieze și să gestioneze proiecte din fonduri europene, locale sau naționale care să sprijine următoarele tipuri de acțiuni:
- Servicii de suport educaţional şi psihologic, activități recreative şi de socializare, tabere pentru copii în vederea sprijinirii copiilor să traverseze perioada dificilă a separării de părinți;
- Activităţi de evaluare şi consiliere vocaţională;
- Suport material pentru a beneficia de servicii educaționale de calitate – rechizite şcolare şi masă caldă pe parcursul frecventării activităţilor de tip Şcoală după Şcoală, burse, cazare, decontare transport etc;
- Programe de educaţie parentală și consiliere pentru persoanele în grija cărora au rămas copiii;
- Crearea de reţele locale de intervenţie pentru oferirea de servicii inter-instituționale copiilor prin crearea de structuri comunitare consultative;
- Sprijin pentru copiii vulnerabili și familiile acestora, pe bază de management de caz;
- Studii și cercetări ce țin de fenomenul de migrațiune și a dezvoltării copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate;
- Furnizare de pachete integrate de măsuri educaționale și recreative axate pe cunoaștere, complementare cu sprijinul acordat familiilor/aparținătorilor.
Am speranța că această inițiativă va trece în cel mai scurt timp prin cele două camere ale Parlamentului și că, cel târziu în această toamnă, să avem primele proiecte finanțate din fonduri europene și minim 20.000 de copii să fie sprijiniți în mod real”.
